Noua ordonanţă permite companiilor care au creanţe asupra autorităţilor locale să ceară în instanţă insolvenţa oricărei primării, pe o procedură destul de apropiată de cea a insolvenţei comerciale.
Volumul mare al datoriilor primăriilor faţă de firme este una dintre problemele-cheie ale acordului cu FMI. “Dacă problema arieratelor nu e rezolvată, dar poate fi rezolvată până intrăm în boardul FMI de la sfârşitul lui iunie. Miniştrii Chiţoiu şi Voinea vă pot da graficul nostru de reducere a arieratelor”, a spus ieri prim-ministrul Victor Ponta.
Întrebat dacă are garanţia că scrisoarea de intenţie va intra în boardul FMI şi va trece în bune condiţii, aşa cum a declarat vicepremierul Daniel Chiţoiu, Ponta a răspuns: „Nu are nimeni o asemenea garanţie”.
Când devine insolventă o primărie:
Insolvenţa este starea patrimoniului unităţii administrativ-teritoriale, caracterizată prin existenţa unor dificultăţi financiare, prin lipsa acută de
disponibilităţi băneşti, ce conduce la neachitarea obligaţiilor de plată, lichide şi exigibile pe o anumita perioadă de timp. Insolvenţa este prezumată în următoarele situaţii:
a) neachitarea obligaţiilor de plată lichide şi exigibile, mai vechi de 120 de zile şi care depăşesc 50% din bugetul general al unităţii administrativ teritoriale, fără a se lua în calcul cele aflate în litigiu comercial;
b) neachitarea drepturilor salariale izvorâte din raporturile de muncă şiprevăzute în bugetul de venituri şi cheltuieli, pe o perioadă mai mare de 120 de zile de la data scadenţei.
Care sunt riscurile pentru România dacă nu adoptă de urgenţă reglementarea referitoare la insolvenţa autorităţilor administrativ-teritoriale:
-neintrarea în boardul Fondul Monetar Internaţional;
-denunţarea Acordului stand-by dintre România şi Fondul Monetar Internaţional;
-creşterea arieratelor înregistrate de unităţile/subdiviziunile administrativteritoriale;
-blocarea activităţii furnizorilor de bunuri, servicii şi lucrări care au de recuperat de la autorităţile administraţiei publice locale sume ce reprezintă arierate;
Vezi aici proiectul de lege al insolvenţei autorităţilor locale
Datoriile primăriilor, o poveste lungă
Guvernul a decis miercurea trecută să ridice, în regim de urgenţă, limita împrumuturilor pe care autorităţile locale le pot contracta pentru arierate, la 800 milioane lei, revenind astfel la plafonul decis iniţial, dar redus ulterior, când a încercat să impună pe plan local ordinea de cheltuire a banilor din TVA şi impozit.
La 31 decembrie 2012, autorităţile locale înregistrau faţă de furnizorii de bunuri, servicii şi lucrări un volum al arieratelor de 840,2 milioane lei. La finele lunii ianuarie 2013, arieratele au înregistrat o creştere de peste 300 milioane lei, ajungând la 1,18 miliarde lei. Arieratele reprezintă acele plăţi restante cu o vechime mai mare de 90 de zile.
La începutul acestui an, în luna ianuarie, Guvernul a decis, conform înţelegerii cu FMI, că autorităţile locale care înregistrează arierate la 31 ianuarie 2013 vor fi obligate să reducă volumul datoriilor cu cel puţin 85% în termen de două luni, până la 31 martie, în caz contrar Trezoreria urmând să limiteze plăţile care pot fi efectuate din contul acestora.
Pentru a le facilita îndeplinirea acestei obligaţii, Guvernul a decis în acelaşi timp, prin excepţie de la Legea privind finanţele publice locale, că autorităţile locale pot contracta de la Ministerul Finanţelor, până la 29 martie 2013, împrumuturi din vărsăminte din privatizare înregistrate în contul curent general al Trezoreriei Statului, cu termen de rambursare de maximum 5 ani. Plafonul maxim al împrumuturilor a fost fixat încă de atunci la 800 milioane lei, apropiat de volumul total al arieratelor calculat la finele anului trecut.
Două luni mai târziu, Guvernul a redactat un proiect de ordonanţă de urgenţă care stabilea că suma din cota defalcată din impozitul pe venit şi taxa pe valoarea adăugată pentru echilibrarea bugetelor locale, precum şi sumele reţinute ca urmare a aplicării gradului de necolectare a impozitelor şi taxelor locale se repartizează „numai” pentru achitarea arieratelor.
Proiectul a generat nemulţumirea autorităţilor locale, care au susţinut că solicitarea Guvernului privind achitarea cu prioritate a arieratelor reprezintă un abuz, deoarece doar consiliile judeţene şi locale decid destinaţia banilor proprii.
Pe fondul protestelor, Guvernul a aprobat ordonanţa într-o formă diferită de cea propusă, stabilind că fondurile din TVA şi impozitul pe venit sunt alocate pentru achitarea arieratelor, „precum şi” pentru susţinerea programelor de dezvoltare locală, prioritară fiind însă stingerea datoriilor.
Prin aceeaşi ordonanţă, limita împrumuturilor pe care autorităţile locale le puteau contracta pentru arierate a fost redusă la doar 500 milioane lei. La finele lunii aprilie, acest plafon a fost majorat în Parlament la 680 milioane lei, iar termenul permis pentru contractarea împrumuturilor a fost prelungit până la 15 mai.
Acum, cu puţin timp înainte de reuniunea board-ului FMI, Guvernul a adoptat o nouă ordonanţă de urgenţă prin care plafonul maxim de contractare a împrumuturilor este ridicat la 800 milioane lei, ajungându-se astfel la limita stabilită încă de la începutul anului, dar redusă ulterior, când Executivul a încercat să impună autorităţilor locale să folosească sumele bugetare cu prioritate pentru achitarea arieratelor.