În timp ce vice-şefa diplomaţiei americane, Victoria Nuland, a felicitat România la 10 ani de la aderarea ţării la alianţa nordatlantică, reiterând angajamentul SUA şi NATO pentru securitatea României, Rusia a apelat din nou la eventualele pofte expansioniste ale vecinilor Ucrainei.
Românilor, ca şi ungurilor şi polonezilor, Vladimir Jirinovski, vice-preşedintele Dumei de Stat, le propune să se înfrupte şi ei din teritoriul proaspăt dezmembratei Ucraine, căreia Moscova tocmai i-a furat Crimeea, scrie Deutsche Welle.
Scopul acţiunii e clar. Otrăvitul măr nu e întins pentru prima oară românilor. Ideologul de extremă dreaptă al Kremlinului, Alexander Dughin şi Vocea Rusiei l-au precedat pe Jirinovski. Dughin evoca unirea – cu voie de la Moscova – a „basarabenilor cu românii”. Iar Vocea Rusiei a făcut-o într-un articol care, deşi certat cu limba română, avansa deopotrivă o ameninţare şi o ofertă cu privire la Republica Moldova.
Nici Dughin şi nici Vocea Rusiei nu sunt altceva decât simple portavoci ale Kremlinului. În jenantul text al Vocii Rusiei era vorba de o prezumtivă „şansă nesperată” a României, constând din „conectarea reglementării conflictului transnistrean la tematica generală a Ucrainei”.
Se mai afirma la postul de propagandă al Kremlinului, că, „pe modelul Crimeii, Republica Moldova (sau o parte a ei) ar putea decide prin referendum să se alăture estului rusofon al Ucrainei”. Se anunţa, la acelaşi post, grozăvia ruperii „Ucrainei de-a lungul balamalei Kiev-Tiraspol” şi o proximă graniţă ruso-românească de 700 de km.
Vindicta anti-ucraineană urmează deci să continue. Ca şi efortul destructurării alianţei nordatlantice prin invitarea unora din statele membre la abandonarea valorilor NATO, la rapt teritorial şi la înglobarea în comunitatea ţărilor mafiote, care nu se ruşinează să dinamiteze dreptul internaţional.
Furios în continuare, la culme, din pricina deciziei ucrainenilor de a opta pentru valorile democraţiei, care sunt şi valorile europene şi occidentale, Vladimir Putin pare hotărât să păşească pe urmele lui Stalin, cel atât de stimat de fostul KGB-ist din Dresda.
Stalin le adresase germanilor, după război, o propunere similară. În schimbul neutralităţii Republicii Federale şi al ieşirii Germaniei apusene din NATO, Stalin îi oferise cancelarului Konrad Adenauer reunificarea celor două state germane postbelice, dintre care cel răsăritean, comunizat, se afla sub ocupaţie militară rusească. Adenauer, un patriot pe cât de autentic pe atât de inteligent, a avut înţelepciunea şi tăria de a refuza nada lui Stalin.
Am mai evocat la Deutsche Welle, în mai multe rânduri, nu doar justeţea comparaţiei acţiunilor actuale ale Moscovei în Crimeea cu modul de a opera al lui Hitler în Cehoslovacia şi Polonia anilor 30, ci şi acest plan stalinist, postbelic, în contextul analizei mişcărilor iniţiate la Kremlin.
Repunerea pe tapet, la Moscova, a acestui plan pentru Germania postbelică se potriveşte proiectelor anti-occidentale elaborate de un Vladimir Putin prea puţin abil, strategic, spre a găsi formule originale, mai eficiente, care să nu fi fost încercate, fără succes, de admiratul său predecesor de la Kremlin.
Nu e clar ce efecte va avea calul troian plasat la poarta românilor de extremiştii de la Moscova. N-ar fi deloc exclus să se găsească o serie întreagă de inşi din categoria naţional-comuniştilor, a ultra-naţionaliştilor ceauşişti şi a securisto-legionarilor, tentaţi să tresalte de bucurie, să nege existenţa vreunei capcane şi să ceară compatrioţilor lor să accepte ispititoarea ofertă.
Dar e greu de crezut că românii vor da vrabia alianţei noratlantice din mână. Întrucât s-au ars de prea multe ori în ultimele două sute de ani în urma unor promisiuni şi jafuri teritoriale moscovite, e improbabil ca românii să nu sufle şi în iaurt când e vorba de cadourile otrăvite ale Kremlinului.