Concentrarea ridicată în sectorul construcţiilor rezidenţiale şi al tranzacţiilor imobiliare, care sunt defazate (nu sunt făcute în momentul oportun), suferă de efectul de turmă (‘investim în imobiliare pentru că majoritatea o fac şi la altceva nu ne pricepem’) şi de miopie (în sensul că se concentrează doar asupra prezentului şi nu consideră evoluţia pe termen mediu a cererii şi a costurilor de finanţare), scrie Iancu Guda.
Cu excepţia activităţilor de realizare a soft-ului, sectoarele care înregistreaza cel mai ridicat ritm al investiţiilor (consum, turism, servicii de asistenţă socială) nu au un efect multiplicator în economie, arată datele publicate pe blogul menţionat.
‘Creşterea cheltuielilor salariale, concurenţa neloială (prin evaziune fiscală şi economie subterană) şi concurenţa puternică a produselor importante au redus nivelul investiţiilor realizate de companiile cele mai afectate de aceste fenomene; Firmele mici nu pot realiza investiţii semnificative din cauza accesului dificil la finanţare şi a efectului de polarizare (concentrarea excesivă a veniturilor în rândul firmelor mari); Temperarea investiţiilor în rândul firmelor foarte mari poate fi explicată prin economiile de scală (recuperarea investiţiilor trecute) şi, pe alocuri, o oarecare autosuficienţă, comoditate a managementului şi rezistenta la schimbarea modelului de afaceri’, avertizează analistul economic.
Iancu Guda a analizat declaraţiile financiare ale companiilor active în România pentru anul 2016 (ultimul exerciţiu pentru care exista informaţii disponibile în momentul de faţă), iar valoarea totală a investiţiilor realizate în anul respectiv se ridică la 77 miliarde lei. Acestea au fost finanţate astfel: 37 miliarde lei prin împrumuturi contractate de la bănci (acesta fiind nivelul total al creditelor noi acordate de sectorul bancar tuturor companiilor private pe parcursul anului 2016), 10 miliarde lei capitaluri, din care 7 miliarde lei profit reinvestit şi 3 miliarde lei suplimentarea capitalului social, iar 30 miliarde lei – credit furnizor, obţinut prin extinderea termenelor de plată către furnizori.
Aceasta reprezintă o problemă gravă a mediului de afaceri local, deoarece investiţiile pe termen lung ar trebuie finanţate doar prin resurse atrase pe termen lung. În realitate, aproape 40% din investiţiile pe termen lung sunt finanţate prin resurse financiare atrase de la furnizori, ceea ce amplifică interdependenţa între companii şi riscul de contagiune, subliniază analistul economic.
Din perspectiva distribuţiei geografice a investiţiilor realizate de companiile private pe parcursul anului 2016, există discrepanţe majore. Astfel, companiile cu sediul social în regiunile Vest, Nord-Vest şi Centru înregistrează cel mai ridicat ritm al investiţiilor în activele corporale (indicatorul CAPEX) prin comparaţie cu învechirea acestora (amortizare), judeţele Maramureş, Satu Mare şi Timiş înregistrând cele mai bune rezultate din aceasta perspectivă.
La polul opus sunt companiile din regiunile Sud, Sud-Vest şi Sud-Est, unde investiţiile abia acoperă învechirea activelor. Cele mai scăzute investiţii sunt realizate de companiile cu sediul social în Constanţa, Teleorman şi Galaţi, în cazul acestora investiţiile în activele noi acoperind mai puţin de jumătate din învechirea activelor. Această dinamică erodează competitivitatea companiilor, crescând riscul de insolvenţă a firmelor cu toate efectele negative pe plan local (pierderea locurilor de muncă, scăderea salariului mediu şi a veniturilor fiscale la primăriile locale).