România, ţară de mâna a doua:Falimentul personal ne este refuzat de FMI, dar încurajat în alte ţări

În articolul de săptămâna trecută, ECONOMICA.NET aducea aminte de o lege părăsită în Camera deputaţilor, după ce actuala putere a trecut-o în martie 2010 de Senat. Proiectul de lege a insolvenţei persoanelor fizice, care reglementează falimentul personal a fost oprit atunci de blocada comună a băncilor şi a Fondului Monetar Internaţional. Dacă băncile se opun din oficiu cam oricărui proiect de lege care le afectează interesele (vezi OUG 50/2010), ciudată este poziţia FMI în acest caz, mai ales că Fondul are o istorie fără sincope în ceea ce priveşte falimentul personal: a susţinut iniţiativele legislative care să reglementeze insolvenţa personală în toată Europa şi, mai mult, pentru unele ţări chiar experţii Fondului au scris legea.

În ultimul raport al Fondului Monetar Internaţional privind Ungaria, specialiştii instituţiei financiare cer autorităţilor maghiare să promoveze cât mai rapid legea falimentului personal, ca mijloc de soluţionare a problemelor debitorilor aflaţi sub dificultate.

În Ungaria, Parlamentul a cerut guvernului să examineze posibilitatea introducerii unei legi a falimentului personal începând cu 31 august 2012. Draftul legii există din 2009 şi în primăvara acestui an, FMI a comunicat oficial Ungariei că, printre altele, adoptarea legii falimentului personal trebuie să fie o prioritate pentru Budapesta. Regimul falimentului personal este văzut de FMI ca necesar pentru ameliorarea situaţiei debitorilor aflaţi în dificultate.

Ungaria a luat măsuri intervenţioniste puternice în cazul sistemului bancar, inclusiv prin fixarea cursului de schimb la care se plătesc ratele lunare la un nivel sub cel al pieţei şi a introdus o taxă ridicată pentru sistemul financiar. Dacă legea insolvenţei persoanelor fizice ar fi afectat atât de mult băncile şi le-ar fi adus în ruină, atunci de ce FMI nu numai că nu se împotriveşte unei astfel de legi în Ungaria, unde guvernul Orban este inamicul numărul unu al băncilor şi a luat măsuri exagerate, dar o mai şi susţine.

În cazul Letoniei, ţară care s-a confruntat cu grave probleme economice în timpul crizei financiare – inclusiv falimentul celei de-a doua celei mai mari bănci – , instituţia falimentului personal a fost introdusă la cererea FMI în ianuarie 2008 şi îmbunătăţită cu asistenţă de la FMI în 2009 – noua lege a intrat în vigoare în noiembrie 2010. Legea letonă permite acum debitorilor persoane fizice care nu îşi mai pot plăti datoriile să o ia de la capăt. Acestora li se şterge datoria rămasă, de pildă, după vânzarea unei proprietăţi imobliare cu care au gajat către bancă. Acest fenomen este des întâlnit în ţările care au suferit căderi ale pieţei imobiliare. Oamenii care au achiziţionat o locuinţă când piaţa era foarte sus se văd acum în situaţia de a rambursa un credit cu mult peste preţul locuinţei. Mai mult, mulţi au mari probleme în a-şi achita ratele lunare, ca urmare a scăderii veniturilor sau a deprecierii monedei naţionale în raport cu valuta în care a fost accesat creditul. În ţările unde nu există insolvenţa personală, veniturile debitorului sunt urmărite până banca se îndestulează şi creanţa se stinge complet, ceea ce în unele cazuri poate dura zeci de ani.

Letonia are unul dintre cele mai relaxate regimuri ale insolvenţei persoanelor fizice din Europa. Perioada maximă în care debitorul se poate afla în insolvenţă este de 3 ani şi jumătate – cu cât perioada este mai scurtă, cu atât debitorul este mai avantajat, pentru că în această perioadă poate fi obligat să facă anumite plăţi din venitul disponibil, până ca datoria să fie ştearsă. Dacă debitorul plăteşte 35% din datorie, atunci aceasta este ştearsă după doi ani, iar dacă plăteşte 50%, atunci poate scăpa de datorie după un an. Legea a fost adoptată de parlament într-un moment în care rata creditelor neperformante era de 19% – în România aceasta se afla la sfârşitul 15,9% în martie 2012, ultimele date disponibile.

Lituania a primit şi ea asistenţă tehnică din partea FMI pentru a formula o nouă lege a insolvenţei, care să includă şi noua categorie a falimentului personal. O delegaţie de birocraţi ai FMI au fost la Vilnius în mai 2010 şi a ajutat guvernul lituanian să scrie proiectul de lege, absolut necesat pentru Lituania cea lovită de criză.

Ce spunea un raport al FMI la acel moment despre falimentul personal în Lituania:

„În acest moment, legea insolvenţei din Lituania nu tratează decât falimentul firmelor, nu şi pe cel al indivizilor. Această lipsă din legea lituaniană a devenit şi mai evidentă de la declanşarea crizei financiare globale care a afectat sectorul privat din Lituania, nu numai zona corporaţiilor, dar şi pe cea a gospodăriilor populaţiei. În acest context, Ministerul Economiei sprijină introducerea legii falimentului personal ca parte a regimului insolvenţei în Lituania”.

În martie 2011, proiectul de lege a fost elaborat şi aprobat de guvernul de la Vilnius, iar în mai 2012 a fost votat în Parlament şi va intra în vigoare în martie 2013.

Conform legii, cei cu o datorie de peste 5.800 de euro vor putea intra în insolvenţă, situaţie în care se vor afla până la 5 ani după care vor fi consideraţi reabilitaţi financiar. Perioada, în care aceştia ar putea fi obligaţi să facă şi anumite plăţi din venitul disponibil, în cazul în care există unul, a fost redusă la cererea FMI, pentru că autorirăţile de la Vilnius voiau la început să fie de 10 ani, în timp ce Fondul recomandă o perioadă de 3-6 ani.

Legea se va aplica şi pentru contractele de credit în derulare, astfel că cei cu împrumuturi mai vechi vor putea beneficia de ea, acesta fiind unul dintre cele două aspecte ce i-au nemulţumit pe bancheri, alături de lipsa clară a unor prevederi privind îndatorarea responsabilă. Altfel, aceştia au salutat adoptarea legii. Stasys Kropas, şeful Asociaţiei Bancherilor din Lituania – corespondentul lui Radu Gheţea de la noi – spunea în mai că băncile au cerut adoptarea legii falimentului personal cu mulţi ani înainte de adoptarea ei şi că acum se va pune capăt speculaţiilor că bancherii se opun acesteia, potrivit 15min.lt.

Polonia are şi ea o lege a falimentului personal din martie 2009, potrivit căreia, cei ce îşi pierd veniturile din diferite motive se pot pune sub protecţia tribunalului, care suspendă plata datoriei pentru o perioadă şi poate dispune ştergerea unei anumite părţi.

Acum Fondul presează Irlanda să aducă modificări legii insolvenţei personale, din moment ce aceasta este deosebit de greoaie şi durează până la 12 ani. Irlandezii aleg să meargă în Anglia sau Scoţia să îşi declară falimentul, unde procedurile sunt mult mai simple şi durează mai puţin. Ultima scrisoare de intenţie a guvernului irlandez arată că noua lege, redactată încă din ianuarie şi care este acum ajustată va ajunge în Parlament în această vară.

Să fie la toţi, dar la români nu

Dintre toate ţările care şi-au pus problema reglementării insolvenţei persoanelor fizice, doar în România FMI s-a opus. În toate scrisoarele de intenţie cu Fondul începând cu iunie 2010, Guvernul şi-a asumat angajamentul de a se abţine de la promovarea legii falimentului personal ce ar submina disciplina debitorilor.

“Ne menţinem angajamentul de a susţine stabilitatea financiară prin reţinerea de la promovarea de iniţiative legislative (precum actualul proiect al legii insolvabilităţii personale) ce ar submina disciplina în materie de creditare”. 16 iunie 2010

Mai mult, în septembrie 2010 Guvernul transmite Fondului că băncile au luat măsuri suficiente pentru a proteja debitorii supra-îndatoraţi şi îl asigura că va modifica OUG 50/2010, care era în dezbatere în Parlament, astfel încât să vizeze doar creditele noi.

“În ceea ce priveşte gospodăriile supra-îndatorate, eforturile implementate de către bănci în direcţia restructurării şi rescadenţării descentralizate au fost în linii mari suficiente pentru a rezolva presiunile ridicate de serviciul datoriei. Ne menţinem angajamentul de a susţine stabilitatea financiară prin reţinerea de la promovarea de iniţiative legislative, precum actualul proiect al legii insolvabilităţii personale, ce ar submina disciplina în materie de creditare. Vom încerca să menţinem cadrul existent ce permite băncilor să se bazeze pe expertiza internă în colectarea creanţelor lor. Vom încuraja băncile să îşi continue eforturile de restructurare şi vom monitoriza îndeaproape rezultatele. Vom analiza recenta ordonanţă (Ordonanţa nr. 50/2010) pentru a asigura transparenţa în ceea ce priveşte ratele dobânzilor pentru contractele de credite de consum, pentru a asigura armonizarea totală cu legislaţia UE, mai ales în ceea ce priveşte ne-retroactivitatea”. 9 septembrie 2010

Mesajul către FMI este reluat în decembrie 2010.

„BNR va continua să se consulte cu experţii FMI şi ai CE înainte de introducerea sau amendarea altor aspecte ale cadrului de reglementare şi se va reţine de la promovarea de iniţiative legislative (cum ar fi actualul proiect de lege privind insolvenţa personală) care sunt de natură să submineze disciplina creditării.

Ca acţiune prealabilă, vom lucra împreună cu parlamentul pentru a asigura că Ordonanţa de Urgenţă nr. 50 din 2010 îmbunătăţeşte transparenţa şi protejează drepturile consumatorilor asigurând în acelaşi timp stabilitatea sistemului financiar. Totodată ne vom asigura că Banca Naţională este singura instituţie autorizată să reglementeze activităţile de creditare ale băncilor”. 22 decembrie 2010.

După ce pericolul OUG 50/2010 a fost eliminat, legea fiind modificată în Parlament în sensul dorit de bănci, singura clauză aplicabilă retroactiv fiind cea referitoare la eliminarea comisionului de rambursare anticipată, legea insolvenţei persoanelor fizice, alături de cea privind reglementarea activităţii de colectare a creanţelor – şi ea blocată în Parlament acum – au rămas singurele pericole legislative la adresa stabilităţii financiare.

“Vom continua să ne consultăm cu experţii FMI şi ai CE înainte de introducerea sau amendarea altor aspecte ale cadrului de reglementare şi vom depune eforturi pentru a evita adoptarea de iniţiative legislative cum ar fi actualul proiect de lege privind insolvenţa personală sau propunerile privind legea de colectare a creanţelor, ce ar putea submina disciplina debitorilor”. 10 martie 2011.

Mesajul se repetă în scrisorile de intenţie din 9 iunie 2011, 14 septembrie 2011, 2 decembrie 2011, 28 februarie 2012

Interesant este că la ultima misiune a FMI şi în ultima scrisoare de intenţie, cea de-a cincea din actualul acord, care nu a fost încă făcută publică, dar a fost obţinută de România TV, dispare orice menţiune la legea insolvenţei personale – ultima misiune a fost primită de noul guvern USL. Aceasta este fie o omisiune a guvernului, fie o acţiune deliberată. Până acum, guvernul nu a oferit un răspuns solicitării ECONOMICA.NET de a oferi o poziţie oficială şi de a arăta dacă susţine sau nu această lege.

Ce spune acum FMI?

ECONOMICA.NET a întrebat misiunea de la Bucureşti dacă „susţine Fondul adoptarea legii falimentului persoanelor fizice în România? Dacă nu, care sunt motivele pentru care această lege nu este indicată României, dar este bună pentru ţări precum Lituania, Letonia, Irlanda sau Ungaria?”.

Răspunsul pe care l-am primit: „Dl. Lybek (şeful biroului, n. red.) nu are niciun comentariu pe aceasta temă. Mulţumim pentru interes”.

Înainte de a accede la putere, Uniunea Social Liberală, în frunte cu liderii Victor Ponta şi Crin Antonescu, critica fosta guvernare pentru obedienţa faţă de creditorii de la FMI. Rămâne de văzut dacă şi actuala putere va duce mai departe aceeaşi politică şi va evita aprobarea unor legi foarte importante, pe care le-a mai şi susţinut atunci când era în opoziţie.