România urcă 18 poziţii în Raportul Paying Taxes 2013, dar are cele mai multe taxe din ECE

Potrivit unui comunicat al companiei PricewaterhouseCoopers, remis, marţi, AGERPRES, România este a treia din punct de vedere al progreselor înregistrate dintre ţările din Europa Centrală după Slovacia şi Slovenia, în condiţiile în care cele mai multe dintre statele din regiune au înregistrat un regres în ultimul an în clasamentul citat.

Potrivit liderului Departamentului de Consultanţă Fiscală şi Juridică, PwC România, Peter de Ruiter, introducerea mecanismelor online de declarare a taxelor a redus numărul de plăţi pe care o companie trebuie să-l facă pe parcursul unui an în România de la 113 la 41. Timpul necesar conformării cu legislaţia fiscală s-a redus uşor de la 222 de ore anual, la 216 ore.

‘România a făcut progrese notabile în ultimul an în materie de facilitare a plăţii taxelor. Introducerea mecanismelor online de declarare a taxelor a redus numărul de plăţi pe care o companie trebuie să-l facă pe parcursul unui an în România de la 113 la 41. Spre exemplu, în cazul plăţilor aferente contribuţiilor sociale, de la 84 de plăţi necesare pe parcursul unui an s-a ajuns la doar 12 plăţi anuale după introducerea declaraţiei unice pentru contribuţiile sociale’, a explicat de Ruiter.

Potrivit PwC, în prezent, România are o rată totală de impozitare uşor mai scăzută decât media din Europa Centrală şi de Est (44,2% faţă de media de 44,6%) şi stă mult mai bine decât media CEE la capitolul timp necesar îndeplinirii obligaţiilor fiscale (216 ore faţă de media CEE de 263 de ore). La numărul de plăţi, România este în continuare peste media din CEE (41 de plăţi faţă de o medie de 15 plăţi anuale).

‘Suntem de părere că pe măsură ce declararea şi plata online a taxelor va deveni procedura standard pentru companiile din România, timpul necesar conformării şi numărul de plăţi se vor reduce şi mai mult. În privinţa ratei totale de impozitare, vedem potenţial pentru reducerea nivelului contribuţiilor sociale, pentru că acestea au ponderea cea mai ridicată în costurile fiscale ale unei companii. Această reducere a impozitării muncii ar putea stimula crearea de noi locuri de muncă, şi, aşa cum bine ştim, paradoxul fiscalităţii este că uneori, reducerea taxelor poate duce la o creştere a încasărilor fiscale, cu condiţia îmbunătăţirii colectării şi a reducerii evaziunii fiscale’, a adăugat de Ruiter.

Raportul Paying Taxes 2013 măsoară toate taxele şi contribuţiile obligatorii pentru o companie de talie medie. Acestea includ impozitul pe profit, contribuţiile sociale şi restul plăţilor aferente relaţiilor de muncă suportate de angajatori, impozitul pe proprietate, taxele de transfer de proprietate, impozitul pe dividende, impozitul pe câştigurile de capital, taxa pe tranzacţiile financiare, taxa pe deşeuri, impozitele auto şi taxa de drum etc. Documentul analizează regimul fiscal din 185 de economii din întreaga lume şi măsoară uşurinţa plăţii taxelor luând ca studiu de caz o companie de dimensiune medie, cu acelaşi profil de activitate, acelaşi număr de angajaţi şi aceeaşi cifră de afaceri în toate ţările evaluate. Raportul ia în calcul trei mari indicatori: rata totală de impozitare, care măsoară ponderea taxelor şi contribuţiilor suportate de către o firmă ca procent din profit, timpul necesar conformării cu legislaţia fiscală, adică numărul de ore pe care le alocă firma în cauză pentru a respecta obligaţiile de raportare şi de plată a taxelor impuse, şi numărul de plăţi pe care trebuie să le facă o companie pentru a-şi îndeplini obligaţiile fiscale.

Raportul arată că, la nivel global, o companie de talie medie suportă o rată totală de impozitare de 44,7% din profituri, face în medie 27,2 plăţi şi petrece 267 de ore pentru a se conforma legislaţiei fiscale.

O analiză economică efectuată de PwC arată că reducerea complexităţii administrării fiscale – atât în termen de număr de plăţi cât şi în ceea ce priveşte timpul necesar conformării fiscale – a fost corelată cu o creştere a colectării fiscale şi cu o rată mai ridicată de creştere economică.

Grupul Băncii Mondiale este una dintre cele mai mari surse de finanţare şi de expertiză pentru statele în curs de dezvoltare. Acesta cuprinde cinci instituţii strâns asociate: Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi de Dezvoltare (BIRD), Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare (IDA), International Finance Corporation (IFC), Agenţia Multilaterală de Garanţie a Investiţiilor (MIGA) şi Centrul Internaţional pentru Soluţionarea Disputelor de Investiţii (ICSID). Fiecare instituţie joacă un rol distinct în misiunea de a lupta împotriva sărăciei şi de a îmbunătăţi standardele de viaţă pentru locuitorii ţărilor în curs de dezvoltare.

PwC este o reţea de firme prezentă în 158 de ţări cu aproape 180.000 de specialişti determinaţi să ofere servicii de audit, consultanţă fiscală şi consultanţă pentru afaceri.