Proiectul de lege, discutat în Parlamentul European încă din 2010, prin care statele membre dobândesc mai multă flexibilitate în a interzice sau limita cultivarea de organismelor modificate genetic (OMG) pe propriile teritorii a fost votată astăzi de majoritatea parlamentarilor (480 pentru, 159 împotrivă) şi va intra în vigoare în primăvara acestui an. În consecinţă, fiecare ţară UE va putea decide dacă să interzică sau nu cultivarea acestor plante, chiar dacă acestea sunt acceptate la nivel european.
Lege pentru cei ce nu doresc OMG-uri
Această lege ar fi una în favoarea statelor care nu doresc să cultive OMG-urile pe teritoriul lor, printre care Grecia, Italia sau Ungaria. Dar de noile reglementări pot beneficia şi celelate ţări care au o părere contrarie. În cazul în care aceste plante se dovedesc a fi sigure pentru om, animale şi mediu, există mai multe şanse să fie aprobate spre cultivare de către UE.
„Această înţelegere va asigura o mai mare flexibilitate pentru statele membre care doresc să restricţioneze cultivarea de OMG-uri pe teritoriul lor. De asmenea, va fi un indicator al dezbaterii dintre statele pro şi contra OMG-uri, care este departe de a se fi terminat. Referitor la ce va urma, îmi exprim încrederea că preşedintele Comisiei, Jean-Claude Juncker, îşi va respecta angajamentele de a întări procesul democratic şi că va face ca cercetarea în sectorul OMG să fie cu adevărat independentă”, a declarat parlamentarul european Frédérique Ries.
Potrivit noii legi, statele membre vor putea interzice cultivarea OMG-urilor pe teritoriul lor pe baza politicilor de mediu sau impactului socio-economic. Decizia lor se va putea baza astfel şi pe elemente ce nu ţin de siguranţa asupra mediului şi a sănătăţii umane, aspecte asupra cărora se poate pronunţa Autoritatea pentru Sguranţa Alimentară. Totodată, prin noua legislaţie, se evită situaţii de genul celor în care unele companii producătoare de OMG dau în judecată statele care nu doresc să cultive astfel de plante.
Cum este acum
În momentul de faţă, culturile OMG în Europa sunt permise numai după ce au fost autorizate la nivel UE, în urma unei evaluări stricte a riscurilor. Evaluarea este realizată de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară. După autorizare, țările UE pot interzice individual cultivarea unui produs OMG pe teritoriul lor. Sunt nevoite să justifice această decizie, arătând că planta poate dăuna oamenilor și mediului.
Singura plantă OMG permisă la cultivare în UE este porumbul MON 810 de la Monsanto – rezistent la insecte, plantă pe care o cultivă şi România. Unele țări (Austria, Bulgaria, Grecia, Germania, Ungaria, Italia, Luxemburg și Polonia) au adoptat însă o clauză de salvgardare pentru a interzice această cultură pe teritoriile lor.
Ce spune România
România, unul dintre statele membre care cultivă un singur tip de plantă modificată genetic (porumbul MON 810 rezistent la „viermele sfredelitor” al porumbului) este de acord să cultive şi alte astfel de plante, în speţă soia, dar numai dacă se dovedeşte a fi un soi sigur pentru mediu şi sănătatea populaţiei. „Ministerul Agriculturii din România a fost mereu deschis la nou, dar respectând principiul precauţiunii. Acest lucru înbseamnă că, dacă Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentelor (EFSA) va spune că o plantă modificată genetic nu prezintă niciun risc pentru mediu şi sănătatea umană şi toată evidenţa ştiinţifică indică acelaşi lucru, iar România are un interes pentru cultivarea acelei plante, atunci planta respectivă va merge către promovare”, a declarat pentru ECONOMICA.NET Achim Irimescu.
Ce ar putea câştiga România
România ar fi interesată să producă soia modificată genetic, mai ales că, de la aderarea României la UE, ţara noastră a suportat pierderi financiare importate, generate de importuri masive de şroturi de soia OMG din SUA şi Brazilia, cei mai mari producători de astfel de plante. Aceasta în contextul în care, înainte de 2007, în România s-au cultivat în jur de 100.000 de hectare cu această plantă modificată. În Europa nu este permisa cultivarea plantei de soia modificata genetic (OMG), dar sunt autorizate importurile de soia OMG pentru furaje si pentru alimente. „Este plină piaţa de soia modificată genetic. Aproximativ 85% din importurile de soia ale UE sunt de fapt importuri de şroturi modificate genetic. Eate vorba despre 40 de milioane de tone de şroturi pe an”, explică Irimescu. Potrivit acestuia, producţia de soia modificată genetic este de 4 tone la hectar, faţă de 1 tonă la hectar în cazul soiei nemodificată.
Totodată, din datele MADR, de la aderarea la UE, moment în care România nu a mai putut produce soia OMG, ţara noastră a devenit importator net de soia boabe şi şroturi de soia modificate genetic, fapt ce a dus la creşterea costurilor furajării animalelor şi implicit, la creşterea costului cărnii de pasăre. Concret, într-un singur an (2008), deficitul comercial al balanţei comerciale a ajuns la 117,4 milioane de euro, din care 58,1 milioane de euro s-au datorat importurilor suplimentare de şroturi de soia şi 39,3 milioane de euro au fost necesare pentru importurile de boabe.