S.I şi S.A (dosar 4791/311/2011) au luat un credit în franci elveţieni de la Volksbank în iulie 2008. La acel moment, banca îşi vindea produsul cu o dobândă fixă de 3,99% pe an. În convenţia de credit, articolul 3 litera d) prevedea că banca îşi rezervă dreptul de a modifica dobânda, fără să spună modul în care va face acest lucru şi după ce criterii. În aprilie 2011, cei doi au dat în judecată banca la Judecătoria Slatina şi au cerut eliminarea acestei clauze.
În septembrie 2011, instanţa a decis eliminarea clauzei abuzive şi a dispus ca dobânda să rămână fixă de 3,99% pe an, una dintre cele mai mici din ţară.
Pe 1 martie, Tribunalul Olt a respins recursul băncii şi a obligat-o şi la plata unor cheltuieli de judecată de 500 de lei. Titluarii contractului se mai aflau într-un proces cu Volksbank, pe care l-au câştigat definitiv pe 8 martie.
Nu este prima decizie în care o instanţă a decis că această clauză (3.d.) este abuzivă.
La Craiova, în iunie 2011, Judecătoria a decis să elimine această prevedere din contractul unor clienţi ai Volksbank (P.I. şi P.Ş. – dosar 10092/215/2011), plus art. 5, lit. d) privind comisionul de risc şi a stabilit ca nelegală perceperea unui comision de administrare. Astfel, titularii creditului au rămas doar cu plata dobânzii la credit şi ar fi trebuit să primeacă şi contravaloarea comisionului de risc perceput între aprilie 2008 şi iunie 2011. Judecătoria a dat sentinţa în doar două luni, neobişnuit de rapid pentru România. Ceva mai mult a durat până s-a judecat recursul Volksbank, care a fost în cele din urmă respins în decembrie 2011.
La Bucureşti, la Judecătoria Sectorului 2, doi titulari ai unui contract de credit cu Volksbank (E.D. şi E.N. – dosar 43795/300/2010) au dat în judecată banca în decembrie 2010 şi au obţinut o sentinţă favorabilă în iunie 2011. Banca era obligată să reducă dobânda la 3,99%, să elimine comisionul de risc şi să returneze titularilor suma de 14.300 de franci elveţieni, sumă percepută ilegal timp de doi ani şi jumătate cu titlul de comision de risc, începând cu februarie 2008. Mai mult, instanţa a hotărât că redenumirea acestui comision într-unul de administrare este ilegală şi a dispus eliminarea acestuia şi restituirea unei sume 3.200 de franci percepută între august 2010 şi februarie 2011. Volksbank a făcut recurs la această decizie, recurs care încă nu s-a judecat şi care are termen de pronunţare în 13 martie. Dacă decizia va fi menţinută, cei doi clienţi ai Volksbank vor avea nu doar unul dintre cele mai mici costuri ale unui credit din România, dar vor primi şi 17.500 de franci înapoi, sumă cu care pot plăti anticipat o parte din împrumut.
La Iaşi, C.L. şi C.C.L. (dosar 39684/245/2010) au obţinut în instanţă restituirea diferenţei dintre dobânda fixă de 3,99% trecută în contract şi cea percepută de bancă în perioada mai 2008 – decembrie 2010 şi restituirea comisionului de risc de 7.600 de franci elveţieni, după ce instanţa a constatat că cele două clauze (art. 3, lit. d şi art. 5, lit a) sunt nule. Este singura soluţionare definitivă identificată de noi în care se specifică faptul că diferenţa de dobândă trebuie rambursată clientului. De asemenea, se mai spune că „sumele vor fi reactualizate cu indicele de inflaţie de la data achitării lor efective; obligă pe pârâtă să plătească reclamanţilor dobânda legală aferentă întregului debit datorat, începând cu data introducerii acţiunii (21.12.2010) şi până la achitarea lui integrală şi efectivă; obligă pe pârâtă să plătească reclamanţilor suma de 2.000 lei, cheltuieli de judecată reprezentând onorar de avocat”. Hotărârea s-a dat în aprilie 2011, şi Volksbank a făcut apel, care a fost respins la 26 ianuarie 2012.
La Zalău, peste 60 de oameni (dosar 4745/337/2010) care au depus plângeri împotriva Volksbank la Protecţia Consumatorilor au obţinut în instanţă eliminarea art. 3 lit. d). Banca a fost şi obligată să restituie clienţilor contravaloarea comisionului de risc încasat de la începutul contractului.
La Craiova, G.A.C. şi G.O.G. (dosar 9613/215/2011) au obţinut eliminarea a cinci clauze din contractul de credit, inclusiv a celei referitoare la dobândă şi a obţinut restituirea comisionului de risc. Procesul a durat patru luni până la pronunţarea Judecătoriei în iulie 2011, hotărâre menţinută şi de către Tribunal, care a respins recursul Volksbank în 5 martie 2012. Tot la Craiova D.S.D şi D.V.S. au obţinut eliminarea aceloraşi clauze în iunie 2011, hotărâre definitivă din noiembrie 2011.
Există alte zeci de dosare identificate de noi în care clienţii au obţinut dobândă fixă şi eliminarea comisionului de risc şi multe altele în care se aşteaptă răspunsul la recursul Volksbank. Am întâlnit o singură cerere de modificare expresă a clauzei referitoare la dobânda fixă care a fost respinsă de instanţă. Este vorba de dosarul 1822/207/2011 de la Caracal, unde s-au dat totuşi compensaţii pentru comisionul de risc.
Trebuie precizat că nu în toate cazurile dobânda fixă a fost atât de mică, de 3,99%. Unii au semnat cu Volksbank atunci când dobânzile plecau de la 4,25%. Cu tot cu comisionul de risc, dobânda anuală efectivă ajungea la aproximativ 7%.
Diferenţa faţă de procesul câştigat de T.T. la Focşani (dosar 17307/231/2010)
Clientul BCR care a obţinut la Focşani o dobândă de 1,5 puncte procentuale plus Euribor – nu se specifică clar despre ce Euribor este vorba, dar din motivarea instanţei pare să fie cel la 6 luni – ar trebui să plătească o dobândă de 2,7% în acest moment şi un comision de 0,05% la sold, ceea ce face ca DAE să fie de 3,35%. Vorbim totuşi de o dobândă variabilă, care va creşte în timp, pe măsură ce Banca Centrală Europeană va întări politica monetară şi va ridica dobânda cheie, în timp ce dobânda dictată de instanţă în cazul Volksbank este una fixă şi la care nu se mai adaugă niciun comision.