Unde suntem acum şi ce ne aşteaptă în următorii 45 de ani
Răspunsul scurt: creşte sistematic numărul pensionarilor şi scade semnificativ numărul angajaţilor, în contextul în care creşte speranţa de viaţă la naştere, dar scade speranţa de viaţă sănătoasă după vârsta de 65 de ani.
Nuanţat, ponderea segmentului populaţiei cu vârstă de muncă (20-60 de ani) în totalul populaţiei va scădea cu 30% până în anul 2060, în timp ce ponderea populaţiei care are cel puţin 65 de ani în totalul populaţiei se va dubla în acelaşi orizont de timp.
Până în 2055 vom avea 100 de vârstnici la suta de persoane apte de muncă
Raportul de dependenţă demografică este definit ca numărul de persoane cu vârsta egală sau mai mare de 65 de ani la fiecare 100 de locuitori cu vârsta cuprinsă între 20 şi 64 de ani.
Raportul de dependenţă demografică a fost relativ stabil şi s-a situat la o medie de aproximativ 75, între anii 1950 şi 1990.
Între 1990 şi 2010, acest raport a scăzut la 55 (adică 55 de persoane care au cel puţin 65 de ani la 100 de locuitori), datorită „decreţeilor” care au intrat pe piaţa muncii.
În 2015, analiştii estimează că acest raport va creşte nesemnificativ faţă de 2010.
Din 2015 însă, tendinţa raportului de dependenţă demografică se inversează sever şi va ajunge la 100 până în anul 2055, spun autorii strategiei naţionale pentru promovarea îmbătrânirii active şi protecţia persoanelor vârstnice.
Aceste tendinţe sunt coroborate cu un număr mic de romi care muncesc şi cu fenomenul accentuat de emigrare care a generat o scădere cu circa 20% a numărului de persoane cu vârste cuprinse între 25 şi 30 de ani în totalul populaţiei rezidente a României, în ultimul deceniu.
Scăderea segmentului de populaţie care munceşte şi creşterea segmentului de populaţie vârstnică vor conduce la o creştere mai mică a venitului pe cap de locuitor, şi vor genera creşterea semnificativă a cererii de personal în servicii de sănătate şi asistenţă pentru vârstnici, care nu va putea fi acoperită, mai ales în localităţile izolate, explică autorităţile în strategia antemeneţionată.
România se îndreaptă vertiginos spre iarna demografică. Ce face Guvernul
Ca să facă faţă îmbătrânirii populaţiei, Guvernul şi-a asumat o serie de măsuri menite să menţină cât mai mult timp angajatul vârstnic la muncă, cuprinse într-un document programatic numit strategia naţională privind persoanele vârstnice şi îmbătrânirea activă, pentru următorii cinci ani.
Iată măsurile asumate de Guvern ca să menţină cât mai mult timp angajatul vârstnic la muncă cuprinse în strategia naţională privind persoanele vârstnice şi îmbătrânirea activă:
Legea va proteja angajaţii în vârstă din calea concedierii
Guvernul va institui obligativitatea ca lucrătorii în vârstă din întreprinderile mijlocii şi mari să nu fie discriminaţi negativ la concedierile colective, astfel încât structura pe vârste a angajaţilor concediaţi şi pensionaţi să nu difere substanţial de structura generală pe vârste a forţei de muncă;
De asemenea, Guvernul şi-a asumat:
Programe prin care angajaţii în vârstă vor dobândi abilităţi valorizate pe piaţa muncii
Guvernul are în plan:
– să extindă programele de profesionalizare, de îmbunătăţire a competenţelor angajaţilor vârstnici;
– să ofere oportunităţi de învăţare pentru persoanele vârstnice, în principal în domeniul tehnologiilor IT, în domeniul sănătăţii şi finanţe personale;
– să pună la punct programe de mentorat în sectorul public, în echipe cu vârste eterogene, prin care autorităţile vor să valorifice cunoştinţele şi abilităţile lucrătorilor vârstnici;
Cum vrea Guvernul să profesionalizeze angajaţii, încât să fie competitivi pe piaţa muncii cât mai mult timp
Răspunsul scurt: cu reduceri de taxe pentru firmele care asigură participarea angajaţilor la educaţie continuă, şi cu granturi pentru firmele şi privaţii care acordă programe de educaţie pe tot parcursul vieţii.
Conceptul de învăţarea pe tot parcursul vieţii sau de educaţie permanentă se referă la totalitatea activităţilor de învăţare realizate de individ pe parcursul vieţii, în contexte formale (adică structurat, într-un cadru instituţionalizat), nonformale şi informale, al căror scop este dezvoltarea abilităţilor care cresc valoarea candidatului pe piaţa muncii şi îl fac mai atractiv în ochii angajatorilor, şi mai competitiv la locul de muncă.
Guvernul şi-a asumat recent o strategie de educaţie permanentă pentru următorii cinci ani care are ca scop creşterea ratei de ocupare prin creşterea nivelului de educaţie al populaţiei.
Punctual, strategia de învăţarea pe tot parcursul vieţii vizează profesionalizarea categoriilor dezavantajate pe piaţa muncii şi pe cele subreprezentate: şomerii, angajaţii vârstnici, persoane care au părăsit timpuriu şcoala înainte de a obţine o calificare profesională, romii, absolvenţii de liceu şi facultate care au dobândit calificări redundante ori nerelevante pe piaţa muncii, tinerii şi adulţii care revin în ţară după o perioadă de muncă în străinătate.
Implementarea strategiei va contribui la atingerea principalului obiectiv strategic al României pentru anul 2020, ca cel puţin 10% din populaţia cu vârstă cuprinsă între 25 şi 64 de ani să participe la activităţi de învăţare pe tot parcursul vieţii, faţă de 1.3% în 2010.
Obiectivul e o exigenţă europeană, asumată în contextul strategiei Europa 2020.
Iată măsurile asumate în cadrul strategiei naţionale de învăţare pe tot parcursul vieţii
– reduceri de taxe sau vouchere pentru firmele care asigură participarea la formare profesională continuă pentru angajaţii vârstnici, angajaţi slab pregătiţi;
– furnizorii privaţi vor putea oferi servicii de educaţie pe tot parcursul vieţii, inclusiv de recalificare pentru şomeri, acordate în prezent doar de AJOFM-uri;
– crearea unui mecanism competitiv de acordare de granturi pentru furnizorii de formare profesională şi pentru firmele care dezvoltă programe de formare profesională inovatoare;
Susţinerea educaţiei permanente este una dintre condiţiile ex ante pentru a beneficia de fonduri structurale şi de investiţii europene în perioada de programare 2014-2020.