În România există în prezent trei sisteme de pensii: Pilonul I, bugetul pensiilor publice, Pilonul II, al pensiilor private cu contribuţie obligatorie (de 5,1% din venit în prezent) şi Pilonul III, al pensiilor private facultative, pentru care există stimulente fiscale până în limita unui plafon.
„Românii nici nu au salarii care să le permită ca în alte ţării să-şi asigure venituri suplimentare. Trebuie să se vină şi cu alte idei. Conform prognozei Eurostat, populaţia de 65 de ani va avea o pondere de 65% în anul 2060 în România, iar în 2050 un salariat va susţine 2,5 pensionari. Deci clar că pe lângă sistemul de pensii trebuie să vină în completare cu alte sisteme”, a spus Giurescu.
Reprezentantul ASF consideră că, deşi România a optat pentru Pilonul III, o soluţie mai bună ar fi fost introducerea sistemului de pensii ocupaţionale, supranumit şi Pilonul IV, care ar presupune plata unor contribuţii suplimentare, care să asigure pensii mai mari la bătrâneţe.
„Pot contribui şi cei care au salarii mai mici. Şi dacă s-ar fi gândit pe termen lung nu ar mai apărut aceste pensii speciale din România. Aceste pensii ocupaţional fac ceea ce fac şi pensiile speciale”, a completat Giurescu.
Guvernul condus de Victor Ponta a introdus, de anul trecut, pensiile speciale pentru mai multe categorii de angajaţi ai statului, în special pentru militari.
Pensiile speciale sunt fixate prin legislaţie şi nu depind de contribuţiile la sistemul de pensii, astfel că nu există limite naturale ale valoarii lor, iar economiştii le consideră o povară pentru buget.
Însă pe termen lung, doar creşterea veniturilor poate asigura pensii mai mari.
„Creşterea veniturilor este clar obligatorie. Nu putem fi în continuare o ţară de lohn”, a mai spus vicepreşedintele ASF.