Cele mai active firme de brokeraj din România au servicii de intermediere la bursele străine, prin care investitorii caută să câştige din achiziţii şi vânzări frecvente.
Apetitul speculativ explică valoarea mare a rulajului, spre deosebire de valoarea relativ mică a deţinerilor.
„Rulajele realizate de către clienţii noştri de la începutul anului au fost de aproximativ 16 milioane de euro, iar la la data de 24 septembrie, valoare deţinerilor era de aproximativ 250.000 de euro“, a declarat Adrian Ormenişan, şeful serviciului de intermediere de la SSIF Broker Cluj Napoca (simbol bursier BRK), singura firmă de brokeraj care este listată la Bursa de Valori Bucureşti.
SSIF Broker este doar pe locul 9 în topul brokerilor la BVB. Şi, cum mai toate firmele din topul brokerilor de la Bursa din Bucureşti oferă servicii de intermediere pe pieţele străine, extrapolarea cifreslor clujenilor este îndreptăţită.
Unele firme de brokeraj, cum sunt SSIF Broker sau BT Securities, firma de brokeraj a Băncii Transilvania, tot din Cluj Napoca, sunt chiar membri ai bursei din Viena în acest scop. Încă din 2010, şi BT Securities rulează cel puţin 12 milioane de euro pentru clienţii săi, pe piaţa austriacă.
Şi IFB Finwest Arad are statutul de membră a bursei din Viena, iar Tradeville, cea mai mare firme de brokeraj de pe segmentul online, are de câţiva ani o platformă dedicată pieţei austriece. Tradeville s-a dedicat aducerii acţiunilor companiilor străine la Bursa din Bucureşti, pe sistemul alternativ, unde nu este nevoie de acordul companiilor pentru a li se tranzacţiona titlurile.
Plasamentele la Bursa din Viena vizează în special acţiunile componente ale indicelui ATX, reprezentativ pentru bursa vieneză. Multe dintre aceste companii sunt printre cele mai cunoscute în România şi de aceea afacerile lor sunt maiuşor de cunoscut: OMV, Erste Group, Reiffeisen Bank International, Vienna Insurance Group, care deţin cele mai mari companii româneşti din domeniile lor.
Cunoscute românilor sunt şi Strabag, din domeniul infrastructurii, Wienerberger, care are în România mai multe fabrici de cărămizi, şi Immofinanz, unul dintre cei mai proeminenţi jucători de pe piaţa noastră imobiliară.
„O casă de brokeraj serioasă trebuie să ofere clienţilor săi astfel de servicii. Sărăcia ofertei de la Bucureşti o impune, chiar dacă volumele de tranzacţii externe sunt încă mici“, spune Marcel Murgoci, directorul de tranzacţii de la Estinvest, ai cărei clienţi au portofolii de doar 100.000 de euro.
Investitorii „preferă să nu stea mult timp cu banii blocaţi, ci să speculeze, fiind atraşi de lichiditatea pieţelor străine“, explică Adrian Ormenişan dimensiunea redusă a portofoliilor la un anumit moment.
Una dintre cauze este faptul că tranzacţiile pe pieţele străine sunt scumpe, atât pentru brokeri, care spun că este nevoie de un rulaj de 2 – 3 milioane de euro anual, pentru a-şi recupera costurile, cât şi pentru investitori. În cazul acestora, tranzacţiile mici sunt nerentabile din cauza comisioanelor mari, resursele de plasament neputând fi sub pragul de 10.000 de euro.
În acest context iese în evidenţă cazul excepţional al firmei de brokeraj Vienna Investment Trust, la care cunoscutul profesionist al asigurărilor Constantin Toma deţine 75% din acţiuni.
Premium
Vienna Investment Trust nu este departe, în fapt, de anvergura serviciilor de tip private banking, la care au acces doar clienţii cu resurse de sute de mii de euro.
Vienna Investment Trust este membră a Bluenext, cea mai mare bursă de certificate de emisii de gaze, operată de NYSE- Euronext. Casa de brokeraj, în care Adrian Simionescu are 25% din acţiuni, a căpătat astfel acces la bursele ale operatorului transatlantic NYSE – Euronext (New York, Paris, Amsterdam, Bruxelles, Lisabona).
Nu mai mult de 17 clienţi ai Vienna Investment Trust au portofolii de 12 milioane de euro, mai ales pe piaţa americană, în acţiuni Google, Apple, Cocal Cola, Berkshire Hathaway (a celebrului Warren Buffett), Bank Of America şi altele, potrivit lui Adrian Simionescu, preşedintele Vienna Investment Trust.
„La acestea se adaugă sume în marjă de circa 5 milioane de euro, necesare pentru plasamentele în instrumente derivate de tip contracte pe diferenţă (CFD)“, a declarat, pentru ECONOMICA.NET, Adrian Simionescu.
Pachetele de acţiuni străine deţinute de clienţii serviciilor de tip private banking ai băncilor româneşti ajung la zeci de milioane de euro, potrivit unor estimări preliminare. Clienţii de private banking sunt, însă, mult mai consertvatori decât cei ai brokerilor şi preferră adeseori expunerea prin intermediul fondurilor de investiţii străine, mutuale sau nu, şa cum vom vedea într-un articol viitor.
Atractivitatea
„Principalele elemente care au făcut pieţele externe mai atractive pentru investitori sunt lichiditatea şi diversitatea instrumentelor la care li de oferă acces“, răspunde , la una dintre întrebările ECONOMICA.NET, Florin Irimin, responsabilul cu pieţele externe de la Intercapital Invest. Firma are calitatea de introducing broker pentru Saxo Bank, care oferă acces la pieţele internaţionale.
„Apetitul pentru investiţii în exterior este unul în creştere în ultimii trei ani, iar acest fenomen este unul firesc, ţinând cont de situaţia pieţei de capital din România. Lipsa de predictibilitate la nivel economic, fiscal şi politic, oferta săracă în emitenţi noi şi o lichiditate foarte redusă au dus la reorientarea unor categorii de investitori“, spune Florin Irimin.
Mai există o categorie în creştere de investitori care aleg să investească pe pieţele internaţionale, „din păcate pentru viitorul pieţei de capital din România“, observă brokerul de la Intercapital.
Este vorba despre „investitori noi pe piaţa de capital, care nu au pierdut în criza financiară a anilor 2007- 2009, au apetit mai ridicat la risc şi vin cu o strategie de investiţii bine definită. De foarte multe ori urmăresc un sector economic care nu este prezent pe bursa locală, precum cel IT, sau cel minier, şi studiază temeinic înainte de a investi. Sunt foarte bine informaţi, dar momentan nu sunt dispuşi să investească pe plan local“.