Românii nu mai au aur. Comisioanele la creditele cu gaj în bijuterii au scăzut, odată cu aurul amanetat

„Piaţa bijuteriilor este complementară celei a amanetului de aur. Dacă volumul bijuteriilor amanetate creşte, iar vânzările de bijuterii scad, acesta este un semn de creştere a sărăciei. În ultima perioadă, însă, scad şi vânzările de bijuterii şi volumul amanetat”, a declarat Mihail Păcioianu, preşedintele executiv al Confederaţiei Naţionale a Operatorilor de Metale şi Pietre Preţioase – Diamond Gold (CDG), pentru ECONOMICA.NET.

„Ce se poate bănui dacă şi aurul amanetat şi vânzările de bijuterii scad în acelaşi timp? Că sunt mai mulţi săraci în România, că sărăcia este altfel decât era, sau că s-au epuizat deţinerile de aur ale celor cu resurse limitate?”, se întreabă retoric preşedintele CDG.

Din Confederaţia Diamond Gold fac parte 14 patronate, care acoperă 90% din piaţa autorizată a aurului din România, cu excepţia băncilor.

Piaţa bijuteriilor a ajuns la un nivel de 25 – 30% din vârful din 2007, când volumul era de circa 15 tone, potrivit estimărilor făcute de oficialul CDG. Cu doi ani în urmă, piaţa bijuteriilor se înjumătăţise deja, faţă de acelaşi reper din 2007.

Magazinele de bijuterii s-au împuţinat. „Cine avea două, trei sau chiar mai multe magazine, acum nu mai are decât unul, iar mulţi dintre cei care aveau doar un magazin, nu-l mai au nici pe acesta”, spune Mihail Păcioianu.

Pe piaţă s-au redus de circa cinci ori comisioanele percepute de casele de amanet pentru împrumuturile acordate pe baza bijuteriilor gajate. Comisioanele medii sunt de 0,1 – 0,2% pe zi din valoarea împrumuturilor, peste tot în ţară.

În martie 2011, preşedintele CDG estima pentru ECONOMICA.NET un nivel mediu al comisioanelor de 0,3% pe zi, în Bucureşti şi Ploieşti, dar de 0,5 – 0,6% / zi în restul ţării. Extremele erau de 0,1%, respectiv de 2% pe zi, maximul fiind practicat de casele de amanet care lucrează în weekend, noaptea şi de sărbătorile legale.

Acum media comisioanelor din ţară a coborât mai tare decât cea din Bucureşti şi Ploieşti, până la nivelul acesteia. Comisionul maxim este foarte rar întâlnit, iar proprietarii caselor de amanet acceptă tot mai multe bunuri casnice, inclusiv electrocasnice, pentru a menţine această linie de afaceri. „Am aflat de cazuri în care oamenii îşi scot verighetele din degete şi de femei care îşi scot cerceii”, mărturiseşte Mihail Păcioianu.

Totuşi, numărul caselor de amanet a crescut cu peste 300, până la 2.884, potrivit registrului Băncii Naţionale. Totodată, pe piaţă, au apărut mari jucători străini, precum compania americană DFC Global Corp care a achiziţionat o reţea de 32 de case de amanet din Moldova.

Pe de altă parte, alţi indicatori macroeconomici arată creşterea consumului sau a investiţiilor, ceea ce poate sugera faptul că resursele financiare îşi caută şi alte ţinte decât bijuteriile.

Costul

„Dobânzile” caselor de amanet sunt foarte mari. La 0,1% pe zi, comisionul ar fi de 44% pe an, potrivit algoritmului de anualizare. Dobânda anuală efectivă la creditele de nevoi personale este de cel mult 14% pe an.

La casele de amanet dobânda se calculează însă aritmetic: 0,1% pe zi înseamnă 0,2% pe două zile şi 0,5% din valoarea creditului pe 5 zile, 36,5% pe un an.

Casele de amanet şi bijutierii evaluează aurul plecând de la cotaţiile bursei de specialitate London Metal Exchange, accesibile pe internet aproape în timp real.

Casele de amanet „cumpără“ sau evaluează cu 10% sub preţul de bursă (convertit în lei) aurul de 14 carate (titlu de puritate 585/1000) din bijuterii de complexitate (design sau manoperă) „obişnuită“ şi îl vând cu 10% peste preţul de bursă.

Mai multe detalii despre această piaţă în:

Românii lasă sute de kilograme de aur în casele de amanet. Cât costă creditele pe bijuterii