Rompetrol: Decizia ICCJ ne afectează pe termen lung. Vom da statul în judecată la tribunalele internaţionale

„KMG International a luat act de decizia extrem de severă adoptată astăzi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) privind menţinerea sechestrului instituit de DIICOT în luna mai 2016. Considerăm că această măsură nu este necesară, în condiţiile în care nu există un risc de dispariţie, distrugere ori sustragere a bunurilor Grupului”, se arată într-un comunicat al KMG International.

Potrivit sursei citate, operaţiunile grupului se derulează în prezent în condiţii normale. „Decizia anunţată astăzi este nedreaptă şi nejustificată în baza dovezilor prezentate curţii, existând riscul deteriorării parteneriatului productiv dintre companie şi angajaţi, familiile acestora şi comunităţile din care fac parte. KMG International va folosi toate căile legale pentru protejarea investiţiilor, a activităţilor şi operaţiunilor curente, dar şi a celor peste 5.000 de angajaţi din România”, se mai spune în comunicat.

Compania consideră că „ÎCCJ nu a ţinut cont de informaţiile şi documentele depuse de Grup privind nivelul sechestrului reclamat de DIICOT, care demonstrează faptul că valoarea totală a bunurilor vizate (“Kaz Munai Gaz International, OilField Business Solutions şi SC Rompetrol Rafinare SA” – sic) se ridică la peste 6 miliarde lei, dublu faţă de nivelul de 3 miliarde lei pretins drept prejudiciu de instituţie”.

De asemenea, compania spune că decizia de astăzi a Curţii ar putea afecta pe termen mediu şi lung planurile de dezvoltare şi investiţii ale KMG International în România, dar şi capacitatea KMG International de a atrage finanţări suplimentare şi precizează că „planul investiţional al Grupului are numeroase beneficii pentru economia locală asigurând locuri de muncă, contribuţii la bugetul de stat şi beneficii pentru parteneri şi furnizori”.

Totodată, comunicatul precizează că „acţiunea DIICOT se referă la pretinse fapte care au avut loc în perioada 2000-2003, cu mult înainte de preluarea în 2007 de câtre compania naţională de petrol şi gaze din Kazahstan – KazMunayGas a pachetului majoritar de acţiuni ale Grupului Rompetrol (în prezent KMG International). Astfel, a invoca în 2016 nelegalitatea unor privatizări realizate în 1999 şi, respectiv, 2000, ridică de la bun început probleme vădite de convenţionalitate, constituţionalitate şi legalitate, fie şi numai în raport cu principiile garantării dreptului de proprietate şi ale securităţii circuitului civil.

Prin absurd, dar în acord cu principiul invocat de DIICOT şi ÎCCJ, în acest moment ar trebui ca toate privatizările realizate în România din 1990 şi până în prezent să fie discutate şi analizate, iar în cazul celor care au beneficiat de diverse facilităţi (ştergeri de datorii istorice, compensări, reeşalonări sau alte tipuri de ajutor) să fie cercetaţi inclusiv acţionarii actuali ai acestor companii, indiferent de sectorul economic din care provin (petrolier, auto, contrucţii, financiar, metalurgic, etc).

În calitate de cumpărător de bună credinţă şi de investitor strategic în sectorul energetic din România, Grupul îşi desfăşoară activităţile în acord cu prevederile legale interne şi internaţionale, reuşind să transforme rafinaria Petromidia în cea mai mare unitate de profil din România şi una dintre cele mai moderne din regiunea Mării Negre. Rafinăria Vega Ploieşti este  singurul producător de bitum din România şi un important furnizor de produse petroliere de nişă. KMG International este, totodată, unicul producător de polimeri din România.

Valoarea totală a investiţiilor realizate de Grup în România din 2007 până în prezent se ridică la peste 4 miliarde USD, inclusiv achziţia pachetului de acţiuni al fostului Grup Rompetrol, investiţii care s-au reflectat şi în economia internă (contribuţii la bugetul de stat – peste 12 miliarde USD, impact direct şi indirect asupra a 300.000 de beneficiari, exporturi – Rompetrol Rafinare este al doilea exportator al ţării, etc)”.

La începutul lunii mai, DIICOT a pus sechestru pe rafinăria Petromidia, precum şi pe bunurilor mobile şi imobile ale KazMunayGas International NV, SC Oilfield Exploration Business Solutions SA şi SC Rompetrol Rafinare SA, în vederea recuperării sumelor de 1.724.168.825 lei, 290.786.616 dolari şi 34.941.924 de euro, în dosarul Rompetrol II.

Cele trei companii au atacat măsura luată de procurori, solicitând ridicarea sechestrului, însă instanţa supremă le-a respins vineri cererea.

Iniţial, procurorii au pus sub acuzare 14 persoane în acest dosar, printre care se află Sorin Marin, fost partener de afaceri cu Dinu Patriciu şi acţionar în compania Rompetrol; Alexandru Nicolcioiu, directorul de producţie al KazMunayGas International (fostul Rompetrol Grup), Adrian Constantin Volintiru, fost preşedinte AVAS; cetăţenii americani George Philip Stephenson şi Colin Richard Hart. Acuzaţiile sunt de constituire a unui grup infracţional organizat, abuz în serviciu, înşelăciune, delapidare, evaziune fiscală, spălare de bani, manipularea pieţei de capital prin tranzacţii sau ordine de tranzacţionare.

Ulterior, preşedintele Klaus Iohannis a aprobat cererile de urmărire penală pentru patru foşti miniştri – Mihai Tănăsescu, Dan Ioan Popescu, Sebastian Vlădescu şi Gheorghe Pogea.

Procurorii susţin că, în anul 1998, Dinu Patriciu şi Sorin Marin, împreună cu cetăţenii americani George Philip Stephenson şi Colin Richard Hart, au constituit un grup infracţional organizat transfrontalier, care a avut drept scop desfăşurarea unor ample activităţi în vederea inducerii în eroare a autorităţilor române cu ocazia încheierii şi derulării unor contracte de privatizare. La acest grup au aderat ulterior Florin Eric Chiş (cu dublă cetăţenie română şi israeliană), Alexandru Nicolcioiu, Adrian Volintiru, precum şi persoane de decizie din cadrul Fondului Proprietăţii de Stat sau din cadrul Guvernului, care, prin exercitarea cu rea-credinţă sau defectuoasă a atribuţiilor de serviciu, au favorizat atingerea scopurilor acestui grup.

Gruparea urmărea să obţină dispariţia creanţelor statului din evidenţa contabilităţii publice (creanţa Libia şi Turkmenistan), delapidarea sumelor de bani ce se cuveneau bugetului de stat ca urmare a activităţilor de prelucrare, respectiv vânzare a produselor finite şi a produselor derivate purtătoare de acciză; neplata obligaţiilor fiscale în întregime sau în parte prin nedeclararea veniturilor; ascunderea obiectului sau a sursei impozabile; stingerea datoriilor către bugetul de stat sub diferite forme; însuşirea, traficarea sau folosirea în interes personal a acestor sume de bani.

Această activitate a culminat cu iniţierea, promovarea şi adoptarea de către Guvernul Adrian Năstase a OUG 118/2003 prin care SC Rompetrol Rafinare a fost ‘iertat’ de plata sumei de 21.776.998.718.567 lei, aproximativ 603 milioane de dolari, ce reprezentau obligaţii bugetare restante, sumă pe care însă membrii grupului au folosit-o în interesele proprii sau în interesele societăţilor din grupul Rompetrol, care au înregistrat profituri substanţiale şi care au fost apoi externalizate, datoria fiind transformată în obligaţiuni de stat, cu posibilitatea răscumpărării în şapte ani.