Ultimul succes al Stelei în „Groapă” data din august 2004, un 1-0, gol Andrei Cristea. De atunci, Steaua a mai câştigat doar de două ori în campionat în faţa marii rivale şi a făcut patru egaluri, dar a pierdut de 7 ori. Un bilanţ nu tocmai onorabil într-un „război” ce datează de mai bine de 60 de ani.
A venit însă seara din ajun de Moş Nicolae, iar Raul Rusescu s-a transformat în talismanul norocos al Stelei lui Gigi Becali, care până nu demult spunea despre jucătorul adus de la Unirea Urziceni că nu are ce căuta în echipă. Atacantului cu siguranţă nu i-au picat bine criticile patronului, însă în loc să se resemneze şi să aştepte să fie expulzat, s-a comportat ca şi cum nu ar avea nimic de pierdut. A muncit zi după zi pentru el însuşi, a convins la antrenamente că merită să fie folosit, când a intrat pe teren a marcat şi a ajuns să fie golgheterul Stelei în Liga I, cu 7 reuşite. Totul fără vreo falsă înverşunare, fără să-şi exagereze reacţiile sau să-şi afişeze frustrările. Singurul gest cu care „bate obrazul” este acela de a-şi săruta verigheta după fiecare reuşită.
De câteva meciuri încoace pare să-l fi convins pe Gigi Becali că s-a pripit când l-a criticat, iar acum totul pare să i se lege. Numai de el depinde pentru cât timp.
Cariera de fotbalist a lui Raul Rusescu a avut mai multe puncte de răscruce. Rusescu a tras din greu pentru a putea merge şi el la fotbal, părinţii neavând posibilităţi. Primul antrenament l-a făcut în şosete, pentru că nu avea încălţăminte sport, dar primul său antrenor, Cristi Bora, a fost impresionat şi i-a cumpărat chiar el o pereche de tenişi. Raul s-a pregătit sârguincios, dar a avut ghinionul să aibă două accidentări grave, care i-ar fi putut pune capăt carierei chiar în perioada junioratului. La 14 ani a căzut dintr-un autobuz, s-a ales cu pulpa dreaptă spintecată şi a stat departe de teren trei luni. Apoi, la 16 ani, şi-a rupt piciorul şi din nou a stat luni bune pe bară.
A început fotbalul la o echipă din oraşul natal, Râmnicu Vâlcea. A jucat apoi inclusiv în Liga a cincea, pentru ca până la urmă să ajungă la clubul fanion al oraşului, CSM Râmnicul Vâlcea, unde nu a câştigat însă încrederea antrenorilor şi a fost dat afară. A plecat de acasă şi a ajuns la Unirea Urziceni, în sezonul 2005-2006, la capătul căruia ialomiţenii au promovat în primul eşalon. Nu a fost considerat un jucător suficient de bun pentru Liga I şi a fost cedat ca împrumut mai întâi la Dunărea Giurgiu (2006/2007) şi apoi la CS Otopeni (2007/2008). În sezonul 2008/2009 a revenit la Urziceni şi a devenit campion al României cu formaţia antrenată de Dan Petrescu, cu care a evoluat apoi în Liga Campionilor.
După încheierea odiseei în cea mai importantă competiţie intercluburi şi după plecarea antrenorului Dan Petrescu, Unirea s-a dezintegrat, însă, încet încet. Rusescu a fost dorit la Steaua de Iilie Dumitrescu, la începutul sezonului trecut, însă nu a fost inclus în „lotul Urziceni” din care în prezent la Steaua se mai află doar Brandan şi Galamaz. A ajuns totuşi în lotul „roş-albaştrilor” în această vară, la insistenţele lui Mihai Stoica şi Ronny Levy şi spune că şi-a împlinit un vis.
Rusescu iubeşte atât de mult fotbalul, încât în ziua nunţii şi-a pus mireasa să stea în poartă îmbrăcată în rochia albă şi având în picioare ghete de fotbal. Evident, pentru şedinţa foto „oficială”.
Toată lumea spune despre Raul că este „un copil cuminte”, care când nu este la stadion stă cu soţia, care îi este şi şofer, el neavând încă permis de conducere. Cei doi mai merg la un film sau la restaurant, dar nu au o viaţă socială zbuciumată. Totul în interesul profesional al lui Raul.
Singura lui problemă la nivel extrasportiv este menţinerea unei greutăţi optime. Mihai Stoica, omul care l-a adus la Steaua, spunea despre el că nu este gras, dar că lasă această impresie deoarece când ia puţin în greutate face guşă, ceea ce îl face să pară dolofan. Preşedintele LPF, Dumitru Dragomir, a spus, la GSP TV, că dacă îşi va rezolva problemele cu silueta, Rusescu „poate sparge plafonul”: „E posibil să fi intrat în atenţia impresarilor. Dacă slăbeşte un pic, poate sparge plafonul. E el dolofan, dar are capacitate de efort”.