La mijlocul lunii aprilie, Consiliul Uniunii Europene a adoptat în mod formal o modificare a aşa-numitei Directive privind gazele naturale. Obiectivul general al modificării Directivei privind gazele naturale este de a garanta faptul că normele care reglementează piaţa internă a UE a gazelor naturale se aplică conductelor de transport de gaze dintre un stat membru şi o ţară terţă, până la frontiera teritoriului statului membru şi a mării teritoriale a acestuia. Printre elementele principale ale normelor UE privind piaţa gazelor naturale, stabilite în aşa-numita Directiva privind gazele naturale din 2009, se numără separarea proprietăţii, accesul terţilor, tarifele nediscriminatorii şi cerinţele în materie de transparenţă.
„Nord Stream 2 este un proiect comercial destinat să crească securitatea energetică a Europei şi să reducă preţul gazelor naturale pentru consumatorii europeni”, a declarat Sergei Lavrov într-un interviu publicat joi în cotidianul german Rheinische Post.
„Pe acest fundal, încercarea anumitor forţe de a împiedica implementarea proiectului ne lasă perplecşi. Aşa considerăm amendamentele la Directiva privind gazele naturale care au intrat în vigoare în data de 23 mai şi care încalcă principiul fundamental al protecţiei investitorilor de modificări în legislaţia ţării gazdă. Dată fiind graba cu care preşedinţia română a Consiliului UE a urgentat aprobarea, nu avem nicio îndoială că singurul scop al acestor modificări este acela de a împiedica finalizarea construcţiei gazoductului”, a mai spus Sergei Lavrov.
UE vrea să extindă regulile care guvernează piaţa sa internă în sectorul energetic şi asupra gazoductelor offshore, în ideea de a avea un cuvânt de spus asupra unei noi conducte care este construită în prezent între Rusia şi Germania via Marea Baltică. În forma sa actuală, proiectul Nord Stream 2, promovat de grupul energetic Gazprom, controlat de statul rus, nu trebuie să respecte regulile care guvernează piaţa internă.
Când vine vorba de proiectul Nord Stream 2, blocul comunitar este împărţit în două. Pe de o parte se află statele din Europa de Est, cele nordice şi cele baltice care consideră că acest gazoduct face din UE un ostatic al Moscovei şi pe de altă parte se regăsesc statele din nordul Europei, în special Germania, care pun accentul pe avantajele economice ale proiectului.