În urma unor negocieri de durată, Rusia şi Franţa au semnat în iunie 2011, la Sankt Petersurg, un contract în valoare de peste un miliard de dolari privind vânzarea a două nave de proiecţie şi comandament (BPC) de acest tip.
Prima dintre aceste nave este în curs de construire pe şantierele navale STX de la Saint-Nazaire, care o vor construi şi pe a doua.
Contractul include, de asemenea, o opţiune ca două nave suplimentare să fie construite în Rusia.
Însă, scrie Vedomosti, care citează surse din cadrul industriei şi guvernamentale, autorităţile ruse au luat decizia să renunţe la aceste două nave.
O sursă din cadrul industriei a declarat pentru cotidianul rus că industria navală şi militarii ruşi şi-au exprimat întotdeauna scepticismul faţă de această idee, apreciind procesul de construire ca foarte costisitor.
Această hotărâre apare după o lună de la destituirea ministrului Apărării Anatoli Serdiukov, înlocuit cu Serghei Şoigu, în urma unui scandal privind o fraudă la vânzarea de bunuri publice.
Serdiukov şi-a atras critici din partea complexului militaro-industrial, denunţând subvenţii ample de stat şi o producţie depăşită. El a lansat pentru prima dată achiziţii de material în străinătate, după modelul contractului privind Mistral.
Cu o lungime de 199 de metri şi un volum (al apei deplasate) de 22.000 de tone, navele de tip BPC, cu un aspect masiv, navighează cu o viteză de 18 noduri (aproximativ 33 de kilometri pe oră). Ele dispun de un echipaj redus, de 170 de persoane, şi pot găzdui până la 4.000 de persoane în cadrul unor operaţiuni umanitare.
Pentru nevoile ruse, navele sunt amenjate să permită îmbarcarea de elicoptere cu rotor dublu de tip Kamov.
Semnarea contractului a suscitat critici din partea Washingtonului şi unor vecini ai Rusiei, ca ţările baltice sau Georgia. Este pentru prima dată când o ţară membră NATO livrează material militar „sensibil” Moscovei.