Ruşii anunţă că vor inunda Balcanii cu gaz în mai puţin de doi ani, în România încă se dezbate viitorul gazelor din Marea Neagră
Gazele ruseşti vor ajunge în Balcani prin a doua ramură a viitorului gazoduct Turkish Stream, „Gazele care vor fi livrate prin al doilea fir al gazoductului Turkish Stream vor merge prin conductele din Bulgaria, Serbia şi Ungaria în prima parte a anului 2020, când gazoductul va funcţiona la capacitatea planificată”, a declarat directorul general al Gazprom, Alexei Miller, la finalul lunii trecute, la Sankt Petersburg. „Aceste ţări au decis să-şi dezvolte interconexiunile între sistemele lor de transport”, a adăugat Miller.
Turkish (Turk) Stream este a doua conductă pe care Gazprom o construieşte acum pentru a alimenta Europa cu gaze, ocolind Ucraina (şi România, pentru că tranzitul spre sudul Europei se face prin coductele care traversează Dobrogea, de la nord la sud), alături de Nord Stream 2.
Viteza ameţitoare a proiectelor ruseşti
La finalul lui aprilie, Gazprom a anunţat că că a finalizat secţiunea subacvatică a primei conducte din cadrul proiectului Turk Stream, care va face legătura între Rusia şi Turcia, via Marea Neagră. Ritmul mediu de construcţie a fost de 4,3 km de conductă în firecare zi, aşternută pe fundul Mării Negre. Construcţia propriu-zisă a început pe 7 mai anul trecut. Construcţia celei de-a doua conducte, care va livra gaze către Grecia, Bulgaria şi Italia, va începe în trimestrul trei din 2018, a anunţat grupul rus.
Estimat la şapte miliarde de euro, proiectul Turk Stream prevede construcţia a două conducte cu o capacitate de 15,75 miliarde de metri cubi de gaz pe an fiecare.
La puţin timp după acest anunţ, Bulgaria a anunţat că o ramificaţie a Turk Stream va ajunge pe teritoriul ei.
‘Preşedintele Putin ne-a informat că ieri a discutat cu preşedintele Turciei. Nimeni nu are obiecţii la extinderea Turkish Stream în direcţia Bulgariei’, a spus premierul bulgar Boiko Borisov, la 31 mai. Potrivit acestuia, Bulgaria intenţionează să negocieze cu Gazprom în legătură cu achiziţia şi tranzitul gazelor naturale spre alte ţări.
După nici o lună, la 26 iunie, Bulgartransgaz, operatorul reţelelor de transport de gaze naturale din Bulgaria, a deschis o licitaţie de 48,9 milioane de leva (29,22 milioane de dolari) pentru construirea unui gazoduct către Turcia, deoarece Sofia se grăbeşte să pregătească transportul gazului rusesc către Europa, prin proiectul TurkStream. Ofertele pentru gazoductul de 11 kilometri de la graniţa Turciei către reţeaua de transport de gaze naturale din Bulgaria sunt aşteptate până în 26 iulie.
Ruşii îşi vor vinde gazul pe infrastructura finanţată de UE
Miller ştia pe ce se bazează când a anunţat că gazul rusesc va inunda Balcanii. Tot în ultima parte a lunii mai, la Sofia, miniştrii Energiei din Bulgaria şi Serbia au semnat acordul pentru implementarea proiectului unui interconector de gaze între cele două ţări. Conducta de gaze, prima care va lega sistemele de transport dintre cele două ţări, va avea o capacitate de transfer de până la 1,8 miliarde de metri cubi de gaze pe an, pe relaţia Bulgaria-Serbia, şi doar de 0,15 miliarde de metri cubi pe relaţia inversă, Serbia-Bulgaria.
Gazoductul, care este de fapt construit pentru alimentarea Serbiei, este de mai multă vreme pe lista proiectelor de interes comun ale Uniunii Europene. Mai mult, Executivul comunitar va acorda pentru acest proiect 49,6 milioane de euro, părţii sârbe mai ales, bani nerambursabili din fondurile de pre-aderare.
Conducta, cu o lungime de 62 km, ar trebui să fie finalizată în anul 2022, iar scopul pentru care este sprijinită de Comisia Europeană este stipulat chiar într-o informare de presă a Bruxelles-ului. „Noul gazoduct va fi o nouă rută de aprovizionare din Bulgaria nu doar a Serbiei, ci şi a altor regiuni din sud-estul Europei. Aceasta va asigura accesul la gaz lichefiat din Grecia, la gaz azer prin Coridorul Sudic, şi la gazul din Marea Neagră şi va asigura integrarea acestor surse în piaţa de energie a Uniunii Europene”, arată un comunicat al Comisiei Europene.
Dar până una-alta, gazul azer mai are de aşteptat clarificarea poziţiei Italiei, care consideră, mai nou, proiectul conductei TAP (Trans Adriatic Pipeline), adică traseul prin Europa al gazului caspic de pe coridorul sudic, drept „inutil”.
Viitorul gazului românesc încă se dezbate
În aceste condiţii, în care Gazprom face tot ce poate pentru a înlătura orice sursă alternativă de gaz pentru sudul Europei, gazul românesc, singurul care îl poate concura momentan în această zonă, încă este subiect de dispute, pentru că parlamentarii români doresc să maximezeze profitul României din această afacere, dar companiile spun că dacă ar plăti ce li se cere, în plus faţă de legislaţia actuală, exploatarea nu ar mai fi fezabilă din punct de vedere economic. Iar timpul trece, şi trece în defavoarea proiectelor din Marea Neagră.
În zona continentală a Mării Negre se derulează două proiecte de anvergură. Primul, în zona de apă adâncă, derulat de Exxon şi OMV Petrom, unde s-au descoperit reserve potenţiale de gaze de până la 84 de miliarde de metri cubi, iar al doilea, derulat de fondul de investiţii american Carlyle, prin Black Sea Oil and Gas (BSOG), în zona de apă mică, are un potenţial cuprins între 10 şi 20 de miliarde de metri cubi. În acest al doilea caz primele gaze vor ajunge la ţărm anul viitor, în timp ce, în primul caz, Exxon şi Petrom vor anunţa în acest an dacă vor lua decizia exploatării comerciale. În caz pozitiv, gazele vor ajunge la ţărm în anul 2020.
Potrivit estimărilor oficialilor de la Bucureşti, există circa 200 de miliarde de metri cubi de gaze rezerve în Marea Neagră doar pe ceea ce s-a săpat, adică cele trei perimetre deţinute de Lukoil, ExxonMobil şi OMV Petrom, respectiv Black Sea Oil and Gas.
Însă, viitorul acestor proiecte este condiţionat de adoptarea legii offshore, adică a cadrului legislativ şi fiscal pe care aceste companii trebuie să se bazeze în următorii peste 20 de ani, cât timp va dura exploatarea gazelor din Marea Neagră.
Proiectul legii offshore-ului garantează companiilor petroliere care au concesionate perimetre în Marea Neagră că, în afara redevenţei actuale, statul român nu va mai impune vreo taxă cât timp există acordurile petroliere. Iar, dacă totuşi o va face, va fi obligat să restituie banii firmelor, la cerere, în fiecare an. În schimb, companiile petroliere sunt obligate să lucreze cu firme româneşti şi să angajeze forţă de muncă locală.
Aceste două puncte, în special cel legat de taxare (petroliştii spun că în offshore nu ar trebui să se aplice impozitul suplimentar de 80% pe preţul care depăşeşte 85 de lei/MWh de gaz, aşa cum se întâmplă acum cu gazele exploatate deja) mai sunt în dispută.
Companiile petroliere aşteaptă această lege în actuala sesiune parlamentară, şi mai este timp doar săptămâna viitoare pentru ca legea să fie adoptată. În caz contrat, dezbaterile at urma să fie reluate în toamnă, cee ace ar întârzia proiectele din Marea Neagră, cu potenţiale consecinţe negative asupra viitorului exploatărilor de gaze.
Detalii despre situaţia din zonă, în linkurile de mai jos:
ExxonMobil: Am putea extrage 6,3 miliarde mc de gaze pe an din Marea Neagră. Nu am luat decizia finală de a investi
Comisia Europeană: Proiectul BRUA rămâne o prioritate strategică, problemele cu partea ungară trebuie rezolvate într-un mod inteligent. Reacţia României
Ambasada SUA la Bucureşti explică României de ce e bine să facă legea care să permită Exxon, Petrom şi Carlyle să scoată gazele din Marea Neagră
Kristof Terhes, CEO al FGSZ: România nu are ce să facă cu tot gazul din Marea Neagră. Ce faceţi cu el, un foc mare?
sursa foto: Hurryet