Rușii se joacă cu gazele și nervii Europei occidentale, dar prin sudul continentului, în zona balcanică, livrările duduie

De câteva luni, abundă relatări despre problemele pe care le au clienții europeni ai Gazprom, cărora gigantul rus al gazelor le taie din livrări, fără a-I anunța și invocă motive care, chiar dacă sunt plauzibile- vezi celebra turbină reparată de Siemens în Camada și nereturnată la timp- nu sunt crezute de occidentali tot timpul.

Au raportat, pe rând, doar cu ultima ocazie, reduceri de livrări comparativ cu ce scria în contracte Germania, Austria, Italia și Franța, pentru a-i numi pe unii dintre cei mai mari consumatori europeni.

Aceste lucruri nu s-au întâmplat însă în partea de sud a continentului, și veți vedea din datele de mai jos că, prima rută, în termene de volume transportate de ruși în Europa, este acum cea sudică.

Potrivit datelor ENTSO-G, în data de 24 iulie, de exemplu, prin gazoductul Nord Stream 1 (utilizat din nou după mentenanța de zece zile care a dat fiori europenilor), în condițiile în care nu s-a instalat încă turbina buclucașă, au ajuns în Europa 164 GWh de gaze naturale. Adică extrem de puțin față de cât poate transporta principala rută de transport spre Europa, sau direct spre Germania, undeva sub 20% din cât transporta chiar iarna trecută, iar acum toată Europa cere gaz pentru a-l înmagazina, și prețul este foarte mare.

De altfel, exact în momentul redactării acestei știri, a apărut informația că Gazprom va opri, pentru mentenanţă, o altă turbină din cadrul gazoductului Nord Stream 1, ceea ce înseamnă o nouă reducere drastică a livrărilor de gaze ruseşti spre Europa.

Prin conducta Yamal Europe, tranzitul a fost zero, la granița cu Polonia, aparent nimic suprinzător, și, de altfel, prin niciun punct de intrare în Polonia nu intră gaze venite din Est.

În rețeaua slovacă intră gaz rusesc din Ucraina, la un volum mai mult decât dublu față de cel prin Nord Stream – circa 400 GWh în data de 24 iulie. De aici poate ajunge și în Cehia, Austria și Ungaria.

La fel, dinspre Ucraina nu intra nimic în rețeaua ungară prin punctul de interconexiune dintre cele două rețele, în ziua în care am consultat noi fluxurile. Oarecum suprinzător, dar vom detalia mai târziu.

Dinspre Ucraina spre România nu intră de mult nicio moleculă de gaz rusesc.

Și acum ajungem în sudul continentului. Cea mai nouă rută de tranzit a gazului rusesc este gazoductul Turk Stream, două conducte de circa 930 km, amplasate direct pe fundul Mării Negre, prin care gazul ajunge direct în Turcia și, de aici, jumătate din el merge spre Europa, prin Balcani. Ei bine, în ziua de 24 iulie, prin punctul de interconexiune dintre Turcia și Bulgaria intrau în Bulgaria 485 GWh de gaz. Adică mai mult decât prin oricare alt punct prin care gazul rusesc intră în Europa – și este mai mult ca sigur gaz exclusiv rusesc, pentru că gazul azer livrat prin conductele TANAP-TAP prin Turcia spre Europa este livrat în rețeaua greacă.

De trei ori mai mult decât prin Nord Stream.

Așadar, tranzitul de gaz rusesc pe ruta sudică (de und ajunge inclusiv în România, parte din el) duduie, alimentând în special zona balcanică și Ungaria, ultima primind, probabil, gaze rusești și via Slovacia-Ucraina.

Să “desfacem” acum cantitățile. În Bulgaria au intrat așadar 485 GWh de gaz. Din Bulgaria au ieșit spre Grecia, în aceeași zi, 47 GWh. Spre Macedonia de Nord 3,15 GWh. Spre Serbia (și mai departe, mai mult ca sigur spre Ungaria și, poate, Austria) 239 GWh. Iar spre România 92 GWh prin cele două puncte, Kardam-Negru Vodă și Ruse-Giurgiu. În aceeași zi, din România au intrat în Ungaria pe la Arad-Csanadpalota 50 GWh, evident din gazul intrat în România din rețeaua bulgară.

Dacă facem diferențele, observăm că și în Bulgaria au rămas, în acea zi 100 GWh de gaz rusesc, deci vecinii noștri de la sud primesc în continuare gaze rusești, deși în aprilie se anunțase că Gazprom a sistat livrările către Bulgaria.

Așadar, cum să privim aceste date? Câteva observații

Zona balcanică, ce are profunde și istorice afinități rusești (Bulgaria, Serbia) este alimentată în continuare de Gazprom la capacitate, spre deosebire de zona de nord a Europei, în special Germania (cel mai mare client european), unde, pe fondul unui război al declarațiilor și al nervilor, livrările au scăzut.

Toată zona noastră, inclusiv sau poate mai ales România, beneficiază de fapt de realitatea de mai sus și mai ales de relația “caldă” dintre Rusia și Ungaria în termeni de livrare de gaze. Practic Gazprom își onorează contractele cu Ungaria și, poate, parțial pe cele de livrare în Austria (deși OMV a raportat o scădere drastică a  volumelor) tranzitând mare parte din gaz prin sudul continentlui, prin Turk Stream. Ungaria nu s-a plâns vreodată de vreo reducere a fluxurilor de gaze rusești ba chiar, sfidând partenerii europeni, vorbește chiar despre posibilitatea de a importa și mai multe gaze rusești.

Dacă realitatea istorică se menține, și Turcia folosește jumătate din volumul de gaz rusesc intrat prin Turk Strem, combinat cu faptul că se află și pe traseul TANAP-TAP al gazelor caspice spre Europa și cu faptul că Turcia se grăbește să extragă gazele proaspăt descoperite în zona ei din Marea Neagră, această țară va avea cu siguranță mult mai multe de spus pe piața regională a gazelor, în viitor.

Notă: Comparațiile au la bază datele publicate pe platforma ENTSO-G din punctele de interconexiune, în contul fluxurilor fizice. Nu putem ști dacă și câte gaze fac obiectul unor tranzacții swap.