S-a dat termen în procesul ANPC vs. Banca Românească pentru eliminarea unor comisioane şi dobânzi

ANPC a cerut Tribunalului Bucureşti să constate că Banca Românească utilizează mai multe clauze abuzive în contractele de credit. Clauzele vizate se referă la modul de calcul al dobânzilor şi la comisionul de monitorizare, pe care Autoritatea în consideră identic cu comisionul de administrare, care ar fi astfel perceput de două ori. ANPC a verificat contractele de credit ipotecar, credit cu garanţie imobiliară şi credit de nevoi personale.

Dosarul 36772/3/2013, întregistrat la Secţia de Contencios şi Administrativ, a primit termen în data de 19 iunie 2014. Procesul a fost intentat de ANPC în baza articolelor 12-13 din legea 193/2000 privind clauzele abuzive dintre contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, intrate în vigoare de la 1 octombrie 2013. Acestea dau dreptul ANPC sau asociaţiilor de profil, să ceară în instanţă modificarea tuturor contractelor în derulare care conţin clauze abuzive, prin eliminarea acestora.

Grecii de la Banca Românească au utilizat, înainte de 2010, când au fost acordate cele mai multe credite către populaţie, dobânzi interne pentru calculul dobânzilor variabile, fără să includă în contract şi modul de calcul al acestora. Modul în care a acţionat Banca Românească nu este unic în sistemul bancar din România. Mai multe bănci au inserat în contracte clauze care le permiteau să deţină controlul total al dobânzilor aplicate creditelor în derulare, fără să ofere formule de calcul care să poată fi verificate de către clienţi şi fără să lege direct evoluţia dobânzii curente de piaţă.

Mai mult, cei de la Banca Românească, atunci când utilizează referinţe din piaţă pentru calculul dobânzilor (Euribor/Libor/Euribor + marjă), îşi arogă dreptul de a alege dacă modifică sau nu dobânda curentă a creditului, deşi variaţia indicatorilor la fiecare trei luni ar trebui să oblige la modificarea costurilor creditului, în avantajul sau dezavantajul clienţilor.

Dormi liniştit, îşi zice banca cât e dobânda

Iată cum arată clauza de dobândă din contractele de credit ipotecar, aşa cum se arată într-o notă intrenă a ANPC. Precizăm că băncile au utilizat şi utilizează contracte preformulate pentru creditele destinate populaţiei, astfel că exprimări precum cea de mai jos vor fi întâlnite în cele mai multe dintre hârtiile semnate la acordarea de împrumutri către persoanele fizice.

În cazul contractului de credit bancar ipotecar a fost analizată clauza prevazută la art 6.1 – Dobânzi: „Pentru primul an de creditare s-a aplicat o dobândă fixă de … % si variabilă ulterior compusă din indice de referinţă LIBOR/EURIBOR/BUBOR 3M la care se adaugă marja de …%, revizuibilă în datele de 25 martie, 25 iunie, 25 septembrie şi 25 decembrie în funcţie de indicele de referinţă LIBOR/Euribor/BUBOR 3M determinat de baza monedei creditului conform valorii indicelui de referinţă valabil la data de 15 martie , 15 iunie, 15 septembrie şi 15 decembrie. Dacă banca decide să modifice nivelul ratei dobânzii ea va informa clientul despre noua valoare a ratei lunare de plată şi noua rată de dobândă aplicabilă”.

Legea 193/2000 obligă profesioniştii să utilizeze clauze clare şi inteligibile, cu bună-credinţă, care să nu creeze dezechilibre majore între drepturile şi obligaţiile consumatorilor.

În cazul creditelor cu garanţii imobiliare, cei de la Banca Românească nici nu mai pomenesc de vreun indicator din piaţă, ci îl trimit pe client să vadă cum e cu „politica de dobânzi a băncii”, în cazul în care se întreabă de ce trebuie să plătească rate mai mari.

„În cazul contractului Contract de credit bancar cu garanţie imobiliară – art 6 – Dobânda: „o dobândă fixă pentru primul an de creditare, perioadă care începe cu data primei trageri, după care va plăti o dobândă variabilă a Băncii care este revizuibilă în funcţie de politica de dobânzi a Băncii la respectiva dată, compusă din indice de referinţă DOBÂNDA DE REFERINŢĂ A BĂNCII la care se adaugă marja de …% dobânda fiind revizuibilă în funcţie de evoluţia dobânzii de referinţă”.

Pentru contractele de credit de consum, Banca Românească mai percepea şi un comision de monitorizare, alături de cel de administrare, pe lângă dobânda stabilită după cum crede banca în cazul creditelor în derulare. Mai mult, după ce banca comunică noua dobândă, debitorul este obligat să plătească creditul integral + dobânzile aferente în tremen de 10 zile, altfel creditul este declarat scadent anticipat.

„la art 5 litera d – comision de monitorizare: „Procent calculat asupra soldului lunar al creditului se achită lunar împreună cu rata de credit”. Acesta clauză prezintă indici de clauză abuziva deoarece în contracte nu există o definiţie clară a acestui comision cu atât mai mult (cu cât) aceste contracte au comision de administrare care a fost perceput la momentul acordării creditului şi în viziunea băncii acest comision de monitorizare este unul şi acelaşi cu comisionul de administrare.
la art 6 – Dobânzi : „La expirarea primului an contractual dobânda va fi dobânda variabilă a băncii, la respectiva dată compusă din indicele de referinţă DODÂNDA DE REFERINŢĂ A BĂNCII la care se adauga marja de …. %, dobânda fiind revizuibilă în funcţie de evoluţia dobânzii de referinţă.
la art 6.4 – „Dobânda modificată este comunicată Împrumutatului/Codebitorului prin notificare scrisă sau prin comunicare afişată de sediile băncii sau extras de cont sau prin alte mijloace. Împrumutatul este de acord că acestă metodă de notificare este suficientă iar Împrumutatul renunţă la orice plângere apare sau reclamaţie ulterioară cu privire la faptul că acestă metodă a fost nepotrivită sau inadecvată. În cazul în care în urma modificării dobânzii de către Bancă, Împrumutatul nu va rambursa ratele scadente/restul din creditul angajat şi dobânzile aferente în termen de cel mult 10 zile calendaristice de la data notificării modificării se considera ca acesta a acceptat noul procent de dobândă”.

Riscul de ţară, eterna marotă a băncilor

După emiterea OUG 50/2010, Banca a modificat clauzele de dobândă şi a născut o nouă formulă, care cuprinde inclusiv riscul de ţară al României, lucru irelevant pentru costurile de finanţare ale unei filiale care nu se finanţează prin emisiuni de obligaţiuni pe pieţele externe, ci prin depozite de la populaţie şi firme şi linii de finanţare de la băncile mamă.

„Aceste clauze au fost considerate ca fiind posibil abuzive, deoarece în contract nu există o explicaţie clară a termenului dobânda de referinţă iar la momentul de faţă formula de calcul aplicată dobânzii în cadrul acestor contracte este: Indice de referinţă + marja din contract + riscul de ţară + costul rezervelor minime obligatorii”, se arată în constatarea ANPC.

Cui se aplică o evenutuală decizie favorabilă a ANPC

Protecţia Consumatorilor precizează că verificarea s-a făcut în cazul contractelor pentru care alinierea la OUG 50/2010 (modificată prin legea 288/2010) a fost denunţată de către una dintre părţi. Însă, instanţele au demontat actele adiţionale
„Pentru clauzele menţionate anterior au fost încheiate procese verbale care au fost înaintate instanţelor de judecată competenţe în conformitate cu prevederile art 12 din legea 193/2000 modificată, urmând că instanţa să se pronunţe asupra caracterului abuziv ale acestor clauze, şi în cazul în care acesta consideră necesar va dispune modificarea clauzei pentru toate contractele similare.

Pentru o mai bună înţelegere, reiterăm faptul că aceste contracte înaintate instanţelor de judecată sunt contracte a căror acte adiţionale au fost denunate în temeiul art ÎI din legea 288/2010 urmând că dvs prin structurile teritoriale să informaţi consumatorii care depun reclamaţii la opertatorii economici financiar bancari mai sus menţionaţi care au încheiat cu petenţii acelaşi tip de contracte de credit şi ale căror acte adiţionale încheiate în temeiul OUG 50/2010 au fost denunţate de către una dintre părţi. În cazul în care din analizarea reclamaţiilor la aceşti operatori financiar bancari identificaţi li alte clauze care prezintă indici de clauză abuzivă, va recomandăm să transmiteţi reclamatile către ANPC – D.C.S.P în vederea analizării şi înaintării acestora în instanţă”, se arată în nota ANPC.

Amintim că OUG 50/2010 a fost modificată prin legea de adoptare, astfel încât să nu se aplice şi creditelor în derulare, dar a lăsat în urmă mai multe contracte modificate prin actele adiţionale emise de bănci, după principiul „adoptării tacite”. Astfel, cei mai mulţi clienţi nu au semnat acele acte adiţionale, dar nici nu le-au denunţat. În unele cazuri, implementarea OUG 50 a creat costuri potenţiale mai mari pentru clienţi, atunci când au fost modificate clauzele de dobândă, în timp ce comisioanele au fost „cimentate” la valoarea din contract. Pe cale civilă, clienţii au obţinut anularea actelor adiţionale, chiar şi a celor semnate, şi declararea ca abuzive a clauzelor contestate.

Potrivit legii 193/2000, clauzele abuzive sunt nule absolut şi nu produc efecte asupra consumatorilor, fiind eliminate din contracte.

Contactaţi de ECONOMICA.NET, cei de la Banca Românească nu au dorit să ofere un comentariu asupra acestui subiect.

Din cele 9 procese declanşate de ANPC cu băncile şi instituţiile financiare nebancare de la schimbarea legii 193, doar litigiul cu Credit Europe IFN a mai primit termen, în 12 iunie 2014.