Samsarii de petrol se instalează la butoanele industriei: au pus ochii pe o investiţie OMV de 2,5 miliarde de dolari

OMV, cea mai mare companie de petrol şi gaze din Europa Centrală şi de Est şi acţionarul majoritar al Petrom, a primit oferte de la Vitol şi Trafigura pentru compania turcă Petrol Ofisi, au declarat pentru Bloomberg surse apropiate situaţiei.

Austriecii au preluat Petrol Ofisi de la conglomeratul Dogan în două tranşe, în 2006 şi în 2010, plătind în total peste 2,4 miliarde de dolari. Petrol Ofisi este unul dintre cei mai mari benzinari din Turcia, operând o reţea de aproximativ 2.000 de staţii, şi deţine cea mai mare companie de depozite de produse petroliere şi logistică de profil din ţară, ceea ce constituie probabil partea atractivă pentru cele două case de trading.

Potrivit surselor Bloomberg, preţul de vânzare ar fi de aproximativ 1,2 miliarde de dolari – jumătate din cât a plătit OMV pentru Petrol Ofisi. OMV a vândut deja terminalul de carburanţi Aliaga, parte a Petrol Ofisi, către compania azeră de stat SOCAR, pentru 600 de milioane de euro. SOCAR s-a bucurat în ultimii ani de multă bunăvoinţă în Turcia. Compania azeră construieşte, pe coasta Mării Egee, cea mai mare rafinărie din Turcia, proiect strategic de 5,5 miliarde de dolari care va reduce dependenţa Turciei de importurile de produse petroliere. Rafinăria va avea o capacitate de procesare de 10 milioane de tone pe an, de două ori când Petromidia, cea mai mare rafinărie din România.

Colegi cu Vitol şi Trafigura în cursa pentru Petrol Ofisi ar mai fi şi SOCAR, compania turcă Opet Petrolculuk şi câteva fonduri de investiţii, au mai spus pentru Bloomberg sursele citate.

OMV traversează un proces costisitor de reevaluare a priorităţilor strategice în contextul prăbuşirii preţului petrolului în ultimii doi ani; vânzarea unor active nu este surprinzătoare, iar Petrol Ofisi nu este singura afacere de care se despart austriecii.

Ca urmare a scăderii preţului la petrolul, OMV şi-a manifestat interesul să facă tranziţia de la activele de producţie mai scumpe din Marea Nordului spre zone de producţie cu costuri mai mici, cum este Rusia. Noul directorul general de la OMV, Rainer Seele, care anul trecut a preluat conducerea celei mai mari companii austriece, a decis să pună un accent mai mare pe Rusia, în ideea de a stabiliza şi, eventual, majora producţia de petrol şi gaze a OMV.

Nici apariţia unor case de comerţ internaţional în afacerea Petrol Ofisi nu surprinde. În urmă cu doar trei ani Glencore, cea mai mare casă de trading din lume, a înghiţit gigantul minier britanic Xstrata într-o tranzacţie estimată la 31 de miliarde de dolari. A fost un semnal zgomotos că traderii de materii prime caută să-şi asigure business-ul pe termen lung şi nu se dau înapoi de la investiţii directe în active industriale şi de producţie. La Vitol, activele industriale fac parte din modelul de business încă de la înfiinţare, în 1966. Compania deţine în prezent cinci rafinării, în Emirate, Belgia, Elveţia, Germania şi Australia, precum şi 2.700 de benzinării. În Germania, Vitol a cumpărat în 2014 rafinăria Bayernoil de la OMV.

Glencore, Vitol şi Trafigura fac parte dintr-un club select de companii care controlează mare parte din comerţul global cu materii prime. Petrolul, cărbunele şi minereurile, porumbul sau bananele rareori mişcă ceva fără implicarea marilor case de trading. „Samsarii” au o reputaţie de afacerişti corecţi şi capabili să-şi facă treaba în orice condiţii. De la Caracas la Bagdad sau Tripoli, traderilor de aur negru par să le reuşească întotdeauna combinaţiile, că e pace, că-i război. Ca exemplu, Vitol a fost, asumat, unul dintre principalii susţinători apolitici ai revoluţiei de acum câţiva ani din Libia, furnizând rebelilor vapor după vapor cu motorina, benzina şi păcura de care au avut nevoie pentru a înfrânge regimul dictatorului Gaddafi.

Putem specula că afacerea Petrol Ofisi se referă mai degrabă la activele de depozitare şi logistică a produselor petroliere deţinute de compania turcă, reţeaua de benzinării nefiind un business strategic pentru o companie de comerţ internaţional. Cedarea acestor operaţiuni câtre una dintre marile case de trading poate servi şi drept poliţă de asigurare pentru securitatea energetică a Turciei.

Companiile de comerţ cu petrol au fost afectate într-o oarecare măsură de prăbuşirea cotaţiilor barilului pe pieţele internaţionale, însă sunt foarte bine poziţionate să profite de războiul preţurilor dintre marii producători: Arabia Saudită a intrat agresiv pe piaţa europeană după ce ruşii s-au extins pe pieţele asiatice, fieful arabilor; cele două mutări au avut ca numitor comun preţul mai scăzut oferit pentru a atrage cumpărători. Între timp, Kazahstanul se pregăteşte să aducă la producţia nominală exploatarea gigant Kashagan, din Marea Caspică, iar Iranul, revenit în acest an în comerţul global cu petrol odată cu ridicarea sancţiunilor impuse de SUA, vrea să-şi recupereze poziţia de exportator cheie.

În acest context, Trafigura şi-a asigurat, anul trecut, o treime din exporturile viitoare ale grupului rus de stat Rosneft, printr-un deal pe termen lung care include plăţi mari în avans. Rosneft a generat în ultimii trei ani peste 40 de miliarde de dolari prin astfel de contracte de plată în avans.

Vitol va intermedia exporturile petrolului care revine Kazahstanului de la exploatarea gigant Kashagan din Marea Caspică, într-o tranzacţie de prefinanţare a de 1 miliard de dolari a proiectului. Tot Vitol a semnat anul trecut un acord de plăţi în avans de 3 miliarde de dolari cu compania kazahă de stat KazMunaiGas, traderul primind în schimb volumele viitoare care vor reveni Kazahstanului pe baza participaţiei de 20% deţinută de KMG la exploatarea gigant Tengiz, care generează o treime din producţia de hidrocarburi a ţării.