Şansele economiei turce de a deveni un star puse sub semnul întrebării – raport E&Y

Istanbulul are acest statut în primul rând datorită infuziei extraordinare de capital străin din ultimii ani, beneficiind de cele mai multe investiţii străine dintre toate oraşele Turciei. Numai în 2011, numărul proiectelor de investiţii străine a crescut cu 70% în Istanbul. Pe fondul unui oraş deja foarte bine conectat economic şi cultural cu Europa, cu infrastructură dezvoltată şi forţă de muncă educată, Istanbulul a devenit un hub economic în toată puterea cuvântului, atrăgând mai mult de 50% din totalul proiectelor derulate de investitorii străini în Turcia între 2007 şi 2012.

Turcia, în general, aproape şi-a triplat PIB-ul per capita în ultimii 10 ani, ceea ce spune foarte multe despre dinamismul mediului economic al ţării şi despre interesul şi încrederea investitorilor străini în economia turcă. Unii investitori şi analişti chiar spun că Turcia ar trebui introdusă în acronimul select al ţărilor BRIC, datorită atractivităţii perspectivelor ei economice. Turcia este a 18-a economie a lumii ca PIB, HSBC estimând cu câteva luni în urmă că Turcia va ajunge a 12-a economie a lumii până în 2050.

La fel de important, mediul economic din Turcia a devenit din ce în ce mai sofisticat în ultimii ani. Referindu-mă tot la investiţiile străine, este remarcabil faptul că mai mult de o treime din aceste investiţii în ultimii 5 ani (2007-2012) au fost în sectoare bazate pe cunoaştere, ca tehnologia informaţiei, telecomunicaţii şi servicii financiare. În contrast cu tendinţa mondială, Turcia a avut o performanţa remarcabilă la capitolul investiţii străine în 2011, acestea crescând cu 76% faţă de 2010 (conform World Investment Report, iulie 2012). Totuşi, în 2012 investiţiile străine directe au scăzut, dar cu un procent mai mic decât economiile europene (-22,1% în Turcia, versus -36,1%).

De unde acest interes extraordinar pentru Turcia? În primul rând, Turcia are o piaţă internă de 74,6 milioane de consumatori, cu un PIB pe cap de locuitor estimat la 11.489 USD în 2013 şi o locaţie geografică foarte avantajoasă (făcând joncţiunea între Europa, Asia şi Orientul Mijlociu), care o face un potenţial centru de operaţiuni pentru companiile multinaţionale care activează în regiune, cu acces la o piaţă regională de 1,5 miliarde de consumatori. Dar nu doar locaţia şi piaţa internă au contat. În ultimii ani statul şi economia au trecut prin reforme structurale: reforma bancară, privatizări, liberalizarea statutului investiţiilor străine. Trebuie notat de asemenea şi faptul că Turcia a încheiat un program cu FMI-ul şi a început negocierile pentru a deveni membru UE. Tot la capitolul avantaje competitive ar trebui adăugate si populaţia tânără (cu o mediană de 28 de ani), cultura antreprenorială existentă în Turcia, infrastructura din ce în ce mai dezvoltată şi costul cu forţa de muncă destul de scăzut. În 2009, costul mediu orar cu forţa de muncă în Turcia era de 2,98 USD, faţă de 5,23 USD în Brazilia şi 13,19 USD în Cehia.

Discuţiile dinaintea fenomenelor care induc volatilitate în aceste zile erau despre necesitatea îndepărtării unor bariere pentru investiţii. Focusul strategic era pe îmbunătăţirea sistemului de educaţie, impulsionarea inovaţiei şi eficientizarea administraţiei publice şi de stimulare a dezvoltării unor centre economice altele decât cele tradiţionale, cum este Istanbulul.

Se discută despre micşorarea deficitului de cont curent si a inflaţiei, unde deja s-au luat măsuri în ultimii ani. Inflaţia a fost adusă de la 25% la începutul anilor 2000 la o medie de 8,9% în 2012. De asemenea, deficitul de cont curent a fost adus la 2,1% din PIB în anul 2012.

Tot înainte de volatilitatea pieţelor indusă de evenimentele ultimelor zile, investitorii străini vedeau Turcia ca pe economia unde trebuie să investească sau să se extindă. Conform Ernst & Young 2013 Turkey Atractiveness Survey realizat la finalul lui 2012, mai mult de jumătate dintre respondenţi plănuiau să mărească investiţiile în Turcia. Mai mult, 80% dintre ei se aşteptau ca Turcia să devină o destinaţie şi mai atractivă pentru investiţii până în 2015, iar 44% dintre ei se aşteptau ca Turcia să devină un hub economic regional şi global în următorii 10 ani.

De asemenea, investiţiile deja realizate sunt un dat care va continua să hrănească economia turcă. Să luăm doar exemplul industriei auto: Turcia este al cincilea cel mai mare producător de vehicule comerciale uşoare. Să nu uităm din această ecuaţie apetitul existent pentru pieţele emergente din partea investitorilor la nivel mondial şi, mai ales, apetitul pentru piaţa turcă. La sfârşitul lui decembrie doar 2,1% dintre respondenţii chestionarului la care au răspuns 201 de lideri de business din 29 de ţări considerau că atractivitatea economică a Turciei se va deteriora semnificativ în următorii trei ani. Încrederea investitorilor în economia Turciei era în top, depăşită doar de Brazilia. 80,4% dintre respondenţi credeau că atractivitatea investiţiilor în Turcia va creşte.

Acesta era tabloul până acum câteva zile. Turcia era recunoscută ca o economie cu potenţial foarte ridicat, cu o creştere economică ce ar fi trebuit să depăşească 5% pe termen mediu (conform Ernst & Young Rapid-Growth Markets Forecast, aprilie 2013).

S-a schimbat ceva fundamental în ultimele zile? Sunt şansele de dezvoltare şi de impunere a Turciei ca un star al economiei mondiale puse sub semnul întrebării, la fel ca şi infuzia de capital străin căreia i se datorează în mare măsură dezvoltarea sa economică? Fundamentele economiei sunt bune, măsurile luate în ultimii zece ani rămân, la fel ca şi realitatea faptului că Turcia a fost una dintre economiile care a trecut cel mai uşor prin perioada dificilă economic la nivel mondial din ultimii 3-4 ani. Decidenţii au demonstrat viziune, impunând stabilitate şi întărind clasa mijlocie. Cu siguranţă, miza prosperităţii economice a Turciei este prea mare pentru ca volatilitatea de acum să nu fie depăşită. Toţi indicatorii şi realităţile despre care am discutat nu au fost întâmplătoare, ci au fost efectele unei strategii care probabil va continua si va continua sa construiască încredere.

Despre Ernst & Young

Ernst & Young este una dintre cele mai mari firme de servicii profesionale la nivel global, cu 167.000 de angajaţi în 700 de birouri din 140 de ţări şi venituri de aproximativ 24,4 miliarde dolari în anul 2012. Reţeaua noastră este cea mai integrată la nivel global, iar resursele din cadrul acesteia ne ajută să le acordăm clienţilor servicii prin care să beneficieze de oportunităţile din întreaga lume. În România, Ernst & Young este unul dintre liderii de pe piaţa serviciilor profesionale încă de la înfiinţare, în anul 1992. Cei peste 500 angajaţi din România şi Republica Moldova furnizează servicii integrate de audit, fiscalitate, asistenţă în tranzacţii şi servicii de asistenţă în afaceri către companii multinaţionale şi locale. Avem birouri în Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi şi Chişinău.