SAR: Trebuie renunţat la acordul cu FMI. Politicienii să asume calendarul euro şi pactul fiscal

„România nu are nevoie şi nici nu trebuie să mai semneze un nou acord cu FMI. Dintr-un anumit punct de vedere, un nou acord chiar dăunează pentru că are acelaşi rol pe care l-a avut zona euro pentru Grecia, Spania, Italia, Portugalia, în sensul că beneficiază de condiţii mai bune de împrumut atât ca volume, cât şi ca preţ decât dacă nu ar fi fost în acord. Fără reformă aceşti bani nu vor fi folosiţi decât pentru adâncirea dezechilibrelor macroeconomice”, se arată în concluziile unuia dintre studiile cuprinse în raportul de analiză şi prognoză al Societăţii Academice Române pentru anul 2013.

Potrivit lui Florin Cîţu, autorul unui studiu inclus în raport, deficitul de cont curent este la un nivel ce poate fi finanţat de banca centrală din rezervele proprii, iar decizia Băncii Centrale Europene de a împrumuta statele cu datorii publice din zona euro reduce riscul unei noi crize de finanţare.

Analistul face o trecere în revistă a obiectivelor din ultimele două acorduri şi consideră că, în afara echilibrării balanţei de plăţi, România nu a avut beneficii de pe urma parteneriatului cu FMI, care a aprobat toate evaluările, deşi „România nu a implementat niciuna din sugestiile FMI în mod substanţial, ci doar a mimat reforma economică”.

„Inerţia sistemului politic din România şi reticenţa la reformă au nevoie de mai mult decât o înţelegere cu FMI pentru a putea fi depăşite. Experienţa ultimelor două acorduri cu Fondul Monetar demonstrează acest lucru. Un al treilea acord în aceleaşi condiţii nu ar aduce nimic nou decât o întârziere a reformelor girată, ca şi până acum, de relaţia cu FMI”, se mai spune în raportul pe care SAR îl va da miercuri publicităţii.

Cîţu argumentează această poziţia arătând că programul de reformă, chiar dacă a fost monitorizat de FMI, se află cam în acelaşi stadiu ca atunci când a fost aprobat: nicio companie privatizată, sectorul public este şi mai prezent în economie, preţurile la energie sunt încă controlate. Raportul menţionează că, între timp, datoria publică a urcat de la 13% din PIB la 40% din PIB, iar PIB-ul potenţial a scăzut aproape de zero.

„Mai grav, pe tot parcursul programelor, în majoritatea cazurilor, ţintele de arierate au fost depăşite. Reducerea cheltuielilor cu salariile a fost de la început o măsură temporară. În 2011 salariile din sectorul public au crescut cu 11% iar în 2012 au fost aduse la nivelul salariilor din iulie 2010”, se spune în raport.

De altfel, SAR a transmis recent un newsletter în care sugera că raportul anual pe 2013 ar putea reprezenta principalul motiv pentru care ministrul pentru buget, Liviu Voinea, a promovat în Guvern noi regelementări privind stingerea datoriilor autorităţilor locale. Propunerea a fost adoptată prin ordonanţă de urgenţă şi prevede că autorităţile locale vor utiliza cotele defalcate din TVA destinate susţinerii proiectelor de dezvoltare locală pentru stingerea arieratelor aferente proiectelor bugetate.

Raportul SAR arată. însă, că în ciuda depăşirii permanente a ţintelor de arierate şi îndeplinirea la limită a obiectivelor de deficit bugetar, singura perioadă în care s-au făcut câteva reforme în aceste domenii a fost anul 2011.

„Modul în care FMI analizează propriul program este, am putea spune, incomplet şi părtinitor. Acordul stand-by vine cu promisiunea implicită de a stabiliza economia şi de a o aduce din nou pe o traiectorie ascendentă în ceea ce priveşte dinamica PIB-ului. Însă istoria programelor FMI la nivel global nu susţine o astfel de promisiune. De fapt, în majoritatea cazurilor se observă un efect negativ pentru creşterea economică.” menţionează raportul.

Cîţu aminteşte că pentru toţi anii în care România s-a aflat în acord cu FMI estimările de creştere economică negociate au fost mult prea optimiste. Cele mai mari diferenţe se întâlnesc la început în 2009, dar şi la sfârşit, în 2011 şi 2012. Analistul arată că acordul cu FMI nu a dus la creştere economică aşa cum era estimat încă din 2009. „Din contră, FMI a trebuit în fiecare an să ajusteze în sens negativ estimările proprii”, precizează analistul/

În compensare la închiderea acordului cu FMI, Cîţu susţine că este necesară o altă ancoră, un program foarte clar de adoptare a monedei unice la o dată specificată, asumat de către toată clasa politică.

„Acest program impune un anumit set de refome pentru a atinge ţintele nominale (inflaţie, datorie publică, deficit, piaţă secundară de obligaţiuni funcţională etc). Cum am explicat într-un raport anual SAR anterior, doar îndeplinirea obiectivelor nominale din tratatul de la Maastricht nu reprezintă o garanţie că în interiorul zonei euro România nu va mai acumula dezechilibre macroeconomice. De aceea, recomandarea include asumarea de către clasa politică şi a pactului fiscal care ar avea ca obiectiv un surplus structural. Astfel, România ar fi forţată să facă şi ajustarea reală, pe partea de productivitate de exemplu, către media zonei euro”, se mai spune în raportul SAR.

Cîţu propune, în completare, şi revenirea la ciclul electoral de patru ani cu organizarea simultană a alegerilor parlamentare şi prezidenţiale, pentru a elimina tendinţa clasei politice de a amâna reformele în preajma anilor electorali.

„Dincolo de argumentele politice, din punct de vedere economic anii electorali prea apropiaţi unii de alţii reduc apetitul pentru reformă. Mai ales atunci când vorbim de alegeri programate şi anticipate atât de clasa politică, cât şi de alegători, şi nu de alegeri surpriză, când apar situaţii extraordinare”, mai spune analistul economic.

Raportul complet va fi dezbătut joi, la o masă rotundă organizată la reprezentanţa Comisiei Europene în România, unde au fost invitaţi analişti şi reprezentanţi ai Guvernului.

România are în derulare un acord preventiv cu FMI şi UE de 5 miliarde euro, fonduri care sunt fi accesate doar în caz de necesitate. În luna ianuarie o misiune comună a experţiilor internaţionali a negociat cu Guvernul mai multe măsuri de reforme structurale şi privatizări care ar urma să fie implementate până în luna mai pentru ca înţelegerea să poată fi încheiată, cu o întârziere de trei luni faţă de programul iniţial.

Guvernul a anunţat că intenţionează să încheie un nou acord cu FMI în vara acestui an.

FMI a întrerupt misiunile de evaluare după luna septembrie a anului trecut, motivând că doreşte să discute bugetul pentru 2013 doar cu executivul rezultat după alegerile parlamentare din luna decembrie.

Actualul acord a fost parafat în primăvara anului 2011, odată cu închiderea înţelegerii începute în 2009, şi urma să fie finalizat în luna martie a acestui an.