‘Ţiţeiul a reuşit să recupereze jumătate din ce a pierdut în timpul vânzărilor la scară mare din 2014 şi 2016 în timp ce aurul a început din nou să provoace zona de rezistenţă de peste 1.350 dolari unde a fost respins de trei ori deja din 2014 încoace. Gazele naturale au crescut mai mult şi au depăşit intervalul de tranzacţionare predominant de peste un an. Scăderile mari săptămânale consecutive ale inventarului şi prognoza pentru vreme rece în continuare până în februarie au înclinat balanţa în favoarea optimiştilor în ciuda producţiei record actuale’, a spus Ole Hansen.
Dolarul mai slab a ajutat şi la susţinerea sectorului cerealelor. Acest lucru a avut loc în contextul unei combinaţii de competitivitate crescută la export pentru contractele denominate în dolari şi nevoia de fonduri pentru a reduce ceea ce până de curând fusese o poziţie short record pe toate cele trei cereale cheie, porumb, grâu şi soia.
Ole Hansen apreciază că cel mai mare factor determinat rămâne fără îndoială dolarul care, în ultimele şapte săptămâni, a oferit un nivel aproape constant de susţinere pe măsură ce a continuat să scadă. Dar, în afara dolarului, trebuie menţionaţi alţi factori determinanţi.
Creşterile dobânzilor din SUA, cinci la număr până acum în acest ciclu, au marcat toate un minim al aurului de unde s-a redresat.
Conform analizei Saxo Bank, indicatorii de risc geopolitic au crescut de când Trump este preşedinte, ‘determinaţi de riscul unei crize diplomatice majore şi a obiceiurilor de a posta pe Twitter într-un mod cel puţin controversat’. În prezent, atenţia este îndreptată asupra riscului de războaie comerciale, Coreea de Nord şi Iran versus SUA.
Datele economice din SUA au ratat în general estimările în ultima lună, crescând astfel riscul unei încetiniri economice în SUA. Cererea de investiţii rămâne fermă, deţinerile produselor tranzacţionate la bursă ajungând la un maxim pe 55 de luni pe baza cererii constante din partea investitorilor pe termen lung, în timp ce fondurile speculative au fost cumpărători agresivi de la mijlocul lunii decembrie.
Ţiţeiul a continuat în creştere, găsind susţinere din partea scăderii dolarului, a comentariilor favorabile din Arabia Saudită şi Rusia şi o reducere continuă a stocurilor de ţiţei americane. Redresarea s-a oprit doar după ce atât ţiţeiul WTI, cât şi cel Brent au reuşit să recupereze jumătate din ce au pierdut în timpul vânzărilor la scară mare din perioada 2014-2016.
Dat fiind impactul asupra preţului petrolului a câtorva sute de barili pe zi în oferta sau cererea modificate, se observă riscul, mai ales în lunile următoare, ce înclină spre preţuri mai mici, ţiţeiul Brent cel mai probabil stabilindu-se într-un interval între 60-70 dolari în loc să continue mai sus.
Un dolar mai scăzut, alături de riscurile politice reînnoite (am avut parte de destule în a doua jumătate a lui 2017), vor fi probabil sursele cheie de susţinere ce ar putea afecta estimarea Saxo Bank de preţuri mai mici pe parcursul primului trimestru al anului 2018.