‘Ne apropiem de finalul celui mai mare experiment monetar din istorie, atunci când băncile au înlocuit politicienii în calitate de factori de decizie. Faptul că au menţinut politici ale dobânzii scăzute şi negative şi relaxarea cantitativă pentru mult mai mult timp decât ar fi dictat ciclul normal economic că este necesar, a menţinut pieţele într-o stare bună, dar cu efectul secundar nefericit de a fi ucis economia bazată pe piaţă. Indiferent de scurtele spasme de volatilitate din T1, pieţele de capital de azi sunt într-o stare asemănătoare cu cea a unui zombi, cu valorizări scăzute şi extreme ale volatilităţii la toate activele, fără o creştere netă a productivităţii şi o creştere masivă a inegalităţii’, spune Jakobsen.
Deşi aceasta alocare monetară greşită a cumpărat nişte timp pieţelor, afirmă Jakobsen, a crescut în acelaşi timp interdependenţa dintre pieţe şi ţări într-o economie globalizată.
‘Relaxarea Rezervei Federale a făcut mai multe pentru stimularea pieţelor emergente decât chiar SUA, iar China a devenit principalul motor de creştere, ‘salvând’ lumea în 2008 prin extinderea creditării şi a stimulentelor într-un ritm fără precedent şi, în consecinţă, ducând lumea prin scăderea din 2009 până în 2010. Beneficiile din reacţia de pompare a activelor de către sistemul globalizat, şi în special de băncile centrale, au crescut aproape în întregime pentru cei deja bogaţi, în timp ce participantul economic mediu a ieşit în pierdere’, a arătat oficialul Saxo Bank.
Pentru cel de-al doilea trimestru, el doreşte să alerteze investitorii asupra faptului că ne aflam la finalul unui ciclu care nu seamănă cu niciun altul.