Premieră în energie: scade tariful distribuţiei de gaze. Preţul pentru consumatori creşte, în schimb, cu 5%

22 03. 2015
gaze_gaz_65865500_32296000_11832400_71354900_43524800

Din aprilie, tarifele de distribuţie ale Distrigaz Sud-Reţele vor fi ajustate în scădere cu 2-3% de către ANRE, iar cele ale E.ON Gaz Distribuţie vor creşte cu 1%, spun surse din piaţa energiei pentru ECONOMICA.NET. Per total, ajustarea preţurilor reglementate  va fi negativă, în medie de -2%, o premieră în epoca postprivatizare a distribuţiilor de gaze din România, când reglementatorul a aprobat mereu tarife în creştere.

„Distrigaz a transportat mai mult decât estimase, aşa că ANRE le va scădea marja de distribuţie. E.ON, dimpotrivă, a transportat mai puţin decât estimările iniţiale, aşa că li se va permite o mărire a tarifelor de distribuţie”, spune sursa citată.

În scenariul previzibil în care FMI va accepta propunerea statului român de a majora preţul intern la gaze de la 53,3 lei MWh la 58 de lei, de la 1 iulie, preţul final al gazelor naturale pentru consumatorii casnici ar urma să crească cu până la 5%. La acest procent am ajuns ponderând scăderea, pe medie, a tarifelor de distribuţie cu procentul ocupat de acestea în preţul final la consumator(30%) şi creşterea preţului la gaz cu procentul pe care îl reprezintă în preţul final (46%).

Astfel, dacă acum preţul final la consumator, fără TVA, este de 120 de lei/MWh, de la 1 iulie ar urma să crească la 124,7 lei/MWh, calculat la o valoare medie a Puterii Calorifice Superioare de 10,5 Mwh/m³.

Potrivit aceleiaşi surse, Guvernul ar putea accepta şi solicitarea FMI de a creşte preţul gazului din producţia internă până la 62 lei/MWh, caz în care creşterea preţului la consumatorul final ar fi de 7-8%. Premierul Victor Ponta şi fostul ministru al Finanţelor Darius Vâlcov au declarat recent că nu iau în calcul această soluţie, motivând gradul scăzut de suportabilitate al populaţiei. Totuşi, sursa noastră a precizat că autorităţile ar putea accepta această creştere cerută de FMI pentru a putea căpăta un „respiro” la majorări de preţ ale gazelor până în aprilie 2016. Potrivit actualului calendar de liberalizare, preţul gazului ar trebui să crească la 62 de lei/MWh de la 1 iulie 2015, la 64 de lei/MWh de la 1 octombrie, şi la 67 de lei/MWh de la 1 ianuarie 2016. Or, dacă de la 1 iulie se ajunge la 62 de lei/MWh, preţul ar rămâne neschimbat până în luna aprilie a anului viitor, de comun acord cu FMI.

 

Creşterea preţului la gazele din intern până la convergenţa cu preţul pieţei este asumată de România în faţa instituţiilor internaţionale. Actualul calendar prevede ca, la finalul anului 2018, piaţa consumatorilor casnici să fie complet liberalizată

Preţul gazului pe care-l plătesc gospodăriile din România are mai multe componente, marfa în sine reprezentând circa jumătate din preţul final. Preţul este stabilit prin Ordine ale ANRE, exclusiv pentru consumatorul casnic de gaze şi producătorii de energie termică care livrează gaze la consumatori casnici. Acest preţ se stabileşte separat pentru fiecare societate care vinde gaze pe piaţa reglementată.
Preţul reglementat se formează din însumarea preţului de achiziţie a gazelor din producţia internă, cu o pondere de 98% în cantitatea de gaz vândută, preţul de achiziţie a gazelor din producţia externă cu o pondere de 2% în cantitatea de gaz vândută.

Preţul reglementat de ANRE pentru gazele achiziţionate din producţia internă este de 53 de lei/MWh. Acasă la noi ajunge însă la circa 120 lei, fără TVA. Diferenţa de peste 100% faţă de preţul propriu-zis al mărfii o reprezintă tarifele mai sus menţionate şi adaosul furnizorului. Acest preţ se va păstra până la 30 iunie 2015, potrivit unui ordin al Departamentului pentru Energie.

Preţul de import, cu o pondere de doar 2% în coşul de gaze, se construieşte de către importatorii de gaze sau subsidiarele acestora şi furnizorii sau consumatorii de gaze. Stabilirea acestor preţuri se face prin contracte bilaterale, în urma unor negocieri directe. În prezent, acest preţ este de circa 90 de lei/MWh.

Atât preţul intern cât şi cel de import nu includ servicii, cumpărătorul acestor gaze fiind obligat să şi contracteze singur aceste servicii cu operatorul de transport (Transgaz), operatorii de distribuţie (unul din cei 38 de operatori de distribuţie) şi operatorii de înmagazinare (2 operatori în România).

Diferenţa între 53.3 de lei/MWh, cât este preţul propriu-zis al gazului, şi până la circa 120 lei, fără TVA, cât plătim gazul la noi acasă, reprezintă  tarifele de transport, tarifele de distribuţie, tarifele pentru servicii de înmagazinare şi adaosul furnizorului de gaze.