Reabilitarea şcolii profesionale, o şansă pentru scăderea şomajului. Ce se caută şi cum sunt plătiţi meseriaşii

19.6% dintre tinerii români cu vârste cuprinse între 15 ani şi 29 de ani nu erau cuprinşi într-o formă de şcolarizare şi nici nu aveau un loc de muncă în 2013, arată măsurătorile Eurostat. Concret, avem peste 738.000 de tineri din categoria de vârstă antemenţionată care nu muncesc şi nici nu învaţă.

Ce face statul pentru ei?

În această lună se dă startul reformării învăţământului profesional din România care – cel puţin declarativ – este paradigmatică. Din acest an, absolvenţii de gimnaziu au la dispoziţie 30.000 de locuri în plus în şcolile profesionale. Adică, în total, 51.000 de locuri în învăţământul profesional din toată ţara. Mai mult, creşte durata învăţământului profesional de la doi ani la trei ani şi absolvenţii clasei a VIII-a pot opta pentru înscrierea la o şcoală profesională dacă nu vor să urmeze liceul. Nu în ultimul rând, absolvenţii de şcoală profesională care vor să obţină diploma de Bacalaureat îşi pot continua studiile liceale, ei urmând să fie înrolaţi direct în clasa a XI-a, după absolvirea învăţământului profesional.

Acestea sunt cele mai importante schimbări care vor intra în vigoare în învăţământul profesional, în acest an şcolar, schimbări prin care statul îşi propune să reabiliteze şcoala profesională şi să o transforme într-o opţiune la fel de legitimă ca învăţământul universitar.

Reformarea învăţământului profesional nu e o iniţiativă a Guvernului român, ci rezultatul recomandărilor specifice de ţară, elaborate de Consiliul European, referitoare la combaterea şomajului în rândul tinerilor şi a fenomenului de părăsire timpurie a şcolii. Mai mult, reabilitarea învăţământului profesional este primul pas asumat de Guvern pentru implementarea planului pentru ocuparea forţei de muncă în rândul tinerilor, propus de Uniunea Europeană.
Concret, fiecare stat care implementează planul de ocupare recomandat de UE garantează tinerilor că în termen de patru luni de la absolvire sau de la pierderea locului de muncă, aceştia vor primi oferte de angajare, de formare continuă, de ucenicie sau de stagii care să le asigure găsirea unui loc de muncă stabil, pe perioadă nedeterminată. Vă amintim că prin aceste planuri de ocupare, UE urmăreşte integrarea rapidă pe piaţa muncii a tinerilor sub 25 de ani.

Guvernul îşi propune ca prin reformarea învăţământului profesional să direcţioneze tinerii spre meserii cu deficit mare de personal, şi în acest fel – să scadă şomajul.
Aceste măsuri nu vor produce efecte imediat. Logica „creştem numărul de locuri în învăţământul profesional pentru a scădea şomajul” este cel mult mecanicistă.

Problema este mai complexă decât atât. E drept, angajatorii au fost cei care au atras atenţia în ultimii ani asupra urgenţei reabilitării învăţământului profesional din România. Însă companiile nu au nevoie de tineri absolvenţi de şcoli profesionale, ci de meseriaşi cu experienţă, care au solide competenţe tehnice, cunoştinţe de operare PC, de limba engleză, solide abilităţi de comunicare, de coordonare, de planificare ş.a.m.d.
Iar oamenii care răspund acestor exigenţe se formează în timp, sunt puţini şi scumpi.

Citiţi într-o analiză ECONOMICA.NET ce meseriaşi sunt acum căutaţi în România, ce ştiu să facă şi ce salariu li se oferă la angajare.

În vârful pozițiilor cel mai greu de recrutat anul trecut în România se aflau muncitorii calificați, urmaţi la câteva poziţii distanţă de tehnicieni (pe locul 7) şi operatori maşini (pe locul 9), iar primele date disponibile pentru 2014 indică menţinerea acestei tendinţe, arată studiul ManpowerGroup privind deficitul de talente, unul dintre cele mai reprezentative studii despre tendinţele în recrutare la nivel global.

Nu doar angajatorii din ţara noastră nu reuşesc să acopere poziţiile ofertate pentru muncitori calificaţi. Acelaşi studiu arată că anul trecut muncitorii calificați se aflau pe locul întâi în topul celor mai dificil de acoperit poziţii la nivel mondial.

Cei mai căutaţi meseriaşi în România

Pe de o parte, în ultimul an şi jumătate, printre cei mai căutaţi meseriaşi se numără sudorii, lăcătuşii, frezorii, mecanicii de întreţinere, electricienii, operatorii motostivuitor sau operatorii pod rulant.
Pentru fiecare dintre aceste profesii, angajatorii oferă, în medie, salarii cuprinse între 1.000 – 2.000 de lei net lunar, a spus pentru ECONOMICA.NET George Păunescu, managerul agenţiei Manpower Craiova.

Paradox: şcoala profesională românească nu formează meseriaşi căutaţi acum pe piaţă

Pe de altă parte, angajatorii caută candidaţi calificaţi în profesii pe care liceele şi şcolile profesionale nu le includ sau nu le mai includ în oferta de învățământ. Este vorba de macaragii, operatori CNC, operatori HVAC, vopsitori industriali, bobinatori, turnători, poziţii pentru care angajatorii oferă salarii lunare cuprinse între 1.000 şi 3.000 de lei net, ne-a spus Elena Pantazi, consultant recrutare în cadrul agenţiei Manpower Bucureşti.

Câţi oameni concurează pentru un post disponibil pentru absolvenţi de şcoală profesională

Numărul candidaţilor disponibili acum pe piaţă variază, de obicei, între 10 şi 100 de candidaţi pentru un post pentru care angajatorii fac recrutări, ne-au spus recrutorii Manpower.

Aceştia sunt meseriaşii vânaţi acum de angajatori. Iată ce candidaţi au cele mai mari şanse să-şi găsească de lucru imediat

Indiferent de postul ofertat, angajatorii caută oameni care au diplomă de calificare în domeniu, cunoştinţe tehnice demonstrate, atât practice cât şi teoretice, cunoştinţe cel puţin medii de operare PC şi de limba engleză. Uneori, mai ales în cazul personalului care operează cu utilaje computerizate, angajatorii caută candidaţi care cunosc şi alte limbi străine, în speţă, limba în care este scris softul de operare, ne-au spus recrutorii Manpower.
Mai mult, angajatorii caută oameni flexibili care se pot adapta la sarcini cât mai diverse, şi care sunt dispuşi să continue să înveţe la muncă. În general, vor oameni cu cel puţin doi ani experienţă practică în domeniul vizat la angajare. Elena Pantazi a subliniat că angajatorii preferă candidaţii ale căror certificări sau autorizări profesionale sunt la zi.

Cine sunt oamenii care vor acum să se angajeze ca meseriaşi. Iată profilurile de candidaţi care domină acum piaţa meseriaşilor români

În general, absolvenţii de şcoli profesionale din România se încadrează în trei mari categorii, ne spune George Păunescu.

Expertul format înainte de ’89 care nu-şi găseşte locul într-o companie mare şi pe care nici angajatorii nu şi-l doresc.

Avem, pe de o parte, candidații formaţi în vechiul sistem, disponibilizaţi de obicei din fabrici mari şi combinate. Aceştia sunt buni meseriaşi, însă majoritatea nu sunt la curent cu tehnologia modernă sau cu sistemul modern de organizare a companiilor. Mai mult, pe aceşti candidaţi îi descalifică nivelul de cunoştinţe de limbă engleză solicitat de angajatori, şi de operare PC.

Tânărul absolvent de şcoală profesională care vrea să muncească, dar nu e atractiv pentru angajatori, pentru că nu are expertiză (cunoştinţe de specialitate şi experienţă demonstrată în domeniul vizat).

Pe de altă parte, mai avem pe piaţă candidați foarte tineri, dornici să-şi înceapă cariera în meseria în care au calificare. Marile insuficienţe ale acestor candidaţi tineri şi entuziaşti se referă la faptul că nu au absolvit şcoala profesională cu un bagaj de cunoştinte competitiv, şi nici nu au experienţă practică, adaugă George Păunescu.

De altfel, cel mai mare deficit de muncitori calificaţi apare la profesiile care implică tehnologii noi sau operarea de aparatură care depăşeşte ca nivel de complexitate şi sofisticare cunoştinţele dobândite în sistemul românesc de învăţământ. Absolvenţii din sistem, deşi sunt calificaţi în domeniu, nu sunt competitivi şi necesită consum de timp şi resurse ca să se ridice la standardul companiilor angajatoare, ne spune Elena Pantazi.

Specialistul vânat de crema angajatorilor: are calificarea cerută de piaţă, are experienţa solicitată şi e performer la lucru, din prima zi de muncă. Aceşti meseriaşi sunt curtaţi de headhunteri, mai ceva ca managerii de multinaţionale. 

De departe, cei mai vânaţi meseriaşi nu au doar calificarea cerută de piață (de sudor, lăcătuş, frezor, mecanic de întreţinere, electrician, operator motostivuitor, operator pod rulant, macaragiu, operator CNC, operator HVAC, vopsitor industrial, bobinator sau turnător), ci şi între trei şi cinci ani experienţă relevantă, şi abilitatea de a face performanţă la locul de muncă, imediat după angajare. Aceşti candidaţi sunt însă extrem de rari pe piaţă şi, pe cale de consecinţă, angajarea lor este scumpă pentru companii. Concret, aceşti oameni câştigă cu 30%-50% peste intervalele salariale oferite unui candidat obişnuit (deci între 1.500 de lei şi 3.500 de lei net pe lună), ne-a spus George Păunescu.

Şi tocmai pentru că sunt puţini meseriaşi care corespund profilului descris mai sus, recrutorii trebuie să adopte o abordare complexă, similară procesului de headhunting pentru poziţiile de management, a adăugat George Păunescu.

În ce industrii şi în ce regiuni au meseriaşii cele mai mari şanse să fie angajaţi acum

Concret, sectoarele de activitate în care se caută preponderent absolvenți de învăţământ vocaţional (şcoli profesionale sau licee industriale) sunt: industria auto, industria prelucrătoare, logistica (distribuţie), petrol-gaze, agricultură şi industrie alimentară în Muntenia, energie, turism, agricultură, dar şi punctual industrie grea (şantiere navale), transport şi logistică (porturi maritime şi fluviale) în Dobrogea, ne-a spus Sorin Diulescu, manager regional pentru regiunea sud şi est în cadrul ManpowerGroup.

Oltenia si Moldova sunt regiuni cu activitate foarte scazută în zona investiţiilor directe, cu prea puţine locuri de muncă nou create.

Recrutorii ne-au atras atenţia că există diferenţe semnificative între regiuni, din punct de vedere al calificărilor cerute de angajatori, şi implicit al nivelurilor salariale oferite, diferenţe care rezultă din specificul fiecărei zone şi serviciilor care s-au dezvoltat sau concentrat aici.