Schimbare de trend: ungurii ne inundă cu energie ieftină cumpărată chiar de la noi, plătită de noi

Cuplarea Pieţelor de Ziua Următoare din Ungaria, România, Slovacia şi Cehia în 19 noiembrie 2014 a adus un rezultat neaşteptat pentru piaţa de energie din România, evidenţiat şi în raportul ANRE pe anul trecut: brusc, importurile de energie din Ungaria s-au majorat, în timp ce exporturile au rămas relativ constante. Practic, de la momentul cuplării pieţelor PZU din cele patru state din Europa de Est, România a devenit un net importator de energie, de unde, până în 19 noiembrie, eram net exportatori.

„Acest rezultat este neaşteptat, având în vedere că, la aderarea României la proiectul de cuplare se preconiza creşterea cantităţilor de energie electrică tranzacţionate de mari producători pe bază de surse clasice pe PZU, creştere justificată de capacitatea neutilizată a acestor producători în funcţionarea SEN şi care ar fi permis majorarea cantităţilor de energie exportate din România spre Ungaria”, se arată în raportul ANRE.

Aparent, cantităţile mare de energie ieftină disponibile pe piaţa românească ar fi trebuit să-şi găsească loc în Ungaria, însă lucrurile nu au stat aşa cum se aştepta. De ce, ne explică directorul Dispecerului Energetic Naţional şi adjunct al Transelectrica, Octavian Lohan. „Cuplarea pieţelor s-a făcut pe principiul plimbării celei mai ieftine energii către pieţele unde se oferă cel mai bun preţ. Or, în ţările cu care ne-am cuplat, preţul de piaţă al energiei e mai mic ca la noi, aşa încât ungurii fac o schemă interesantă: cumpără pe termen lung energie ieftină eoliană sau fotovoltaică de pe PCCB(piaţa contractelor bilaterale de energie), o amestecă cu o altă energie de-a lor şi o vând pe PZU din România la un preţ bun. Aşa se explică că balanţa cu Ungaria a ajuns deficitară”, arată Lohan.

Marţi, 9 iunie, preţul mediu de pe PZU pentru energia în bandă (cea mai uzuală energie) era, pe piaţa din România, 41,79 euro/MWh. Pe piaţa din Ungaria, 40,76 euro, pe piaţa din Slovacia şi pe cea din Cehia, 33,34 euro.

Luni, 8 iunie, preţul pentru energia în bandă din România era de 35,23 euro/MWh, în Ungaria, 35,16 euro, în Cehia şi în Slovacia, 34,52 euro.

Potrivit datelor de pe OPCOM, preţul energiei în bandă din România a fost în mare parte a acestui an constant sub cel al pieţei din Ungaria. Prin urmare, ungurii au găsit o oportunitate de afaceri în România şi au fructificat-o: iau curentul cel mai ieftin de la noi, pe termen lung, apoi îl vând punctual, în cantităţi mai mici, pe PZU.

România a atins, în 2014, o performanţă nemaîntâlnită în istoria sa: în fiecare zi din an, a fost net exportatoare de energie electrică. Balanţa schimburilor comerciale de energie începuse să fie favorabilă ţării noastre din 2012, trendul s-a accentuat în 2013, dar anul trecut, zi de zi, exporturile de energie au depăşit importurile cu cel puţin 800 MW orari, ajungând până la vârfuri excedentare de 1.600 – 1.700 de MWh.

Per total, în 2014, s-au exportat peste 6 TWh, circa 12% din toată energia produsă în România, în valoare de aproximativ 220 de milioane de euro, dacă luăm în calcul un preţ mediu al energiei pe bursă de 37 de euro/MWh.
Principalii clienţi pentru energia produsă în România sunt statele vecine, Ungaria, Serbia, Bulgaria.

Şi în prima jumătate a acestui an România a fost net exportatoare de electricitate, chiar dacă  livrările au fost mai scăzute decât în aceeaşi perioadă a anului trecut.

Performanţa la export, în materie de producţie, a industriei energetice locale este atribuibilă în totalitate sectorului de producţie de energie regenerabilă şi traderilor. Fiecare MWh exportat a fost produs fie într-un parc eolian, fie într-un parc fotovoltaic din România. Explicaţia este simplă: această energie este cea mai ieftină, deci competitivă la export. Este ieftină pentru că este subvenţionată de toţi consumatorii de curent din România prin sistemul certificatelor verzi. Prin lege, fiecare MWh produs în centralele eoliene şi solare este preluat automat în sistem şi primeşte subvenţie. MWh eolian primeşte jumătate de certificat verde iar cel solar trei certificate.

Un certificat verde costă 27 de euro, deci administratorului parcului eolian îi intră din start în buzunare 13,5 euro pentru fiecare MWh produs, iar „fotovoltaicului” 81 de euro. Pe lângă aceste sume, investitorii din domeniu mai primesc bani şi la vânzarea propriu-zisă a energiei pe piaţă. Preţul mediu pe bursă este de 37 de euro, dar firmele din industria regenerabilă vând mult mai ieftin MWh, pentru că îşi permit, la 25, 20, chiar şi 15 euro.

Dacă firmele ce administrează parcuri eoliene şi fotovoltaice produc cea mai ieftină de energie, de exportul ei se ocupă traderii, atât locali, cât şi zonali, care au birouri în mai toate ţările din regiune şi care tranzacţionează permanent cantităţi mari de energie. Niciun MWh exportat din România nu a fost produs de către o altă centrală decât una din sectorul regenerabilelor.

România are instalaţi circa 5.000 de MW în centrale eoliene şi solare, la o capacitate totală de producţie, care include şi termocentrale vechi, cu o tehnolgie depăşită, ce sunt pornite doar ocazional, de 20.000 de MW.
 
Ţara noastră are un mix echilibrat de energie. O treime din producţie este hidro, o treime termo, restul fiind energie nucleară şi energie verde. Populaţia consumă anual circa 11 TWh din cele mai ieftine surse de energie, exceptându-le pe cele regenerabile: hidro şi nucleară.