Schimbare spectaculoasă în topul ţărilor UE cu cei mai ieftini carburanţi. Bulgaria trece detaşat pe primul loc

Bulgaria este ţara din UE cu cei mai ieftini carburanţi, mult în faţa Poloniei, care, până în urmă cu o lună, deţinea primul loc. Potrivit datelor din ultimul Oil Bulletin al Comisiei Europene, litrul de motorină, în Bulgaria, costă, în medie, 0,86 euro, iar cel de benzină 0,906 euro. Spre comparaţie, în România, motorina costă 1,027 euro, cu 16% mai mult decât în Bulgaria, iar benzina costă 1,05 euro, cu 14% mai mult decât la vecini.

A doua cea mai ieftină ţară din UE pentru carburanţi este Polonia, unde motorina costă 0,907 euro iar benzina costă 0,947 euro.

Nici Bulgaria, nici Polonia nu au o producţie semnificativă de ţiţei, precum România. Ce are însă Polonia este cea mai mare capacitate de rafinare din Europa Centrală şi de Sud –  Est şi un lanţ de distribuţie extins, care fac ca, mai ales în această perioadă de preţuri mici ale ţiţeiului, să pună presiune pe preţul carburanţilor.

În schimb, în Bulgaria, ieftinirea carburanţilor (la începutul lunii februarie, Bulgaria nu era între cele mai ieftine cinci ţări din UE la carburanţi) a fost abruptă în ultima lună. Întâmplător sau nu, după declanşarea investigaţiei privind înţelegeri de tip cartel între distribuitorii de carburanţi, pe care Autoritatea de Concurenţă din ţara vecină a început-o la sfârşitul lui februarie. Rompetrol Bulgaria (membră a grupului Rompetrol), Shell Bulgaria (parte a grupului olandez Shell)), OMV Bulgaria (membră a companiei austriece OMV), NIS Petrol (Serbia/Rusia), Eco Bulgaria (deţinută de Hellenic Petroleum, Grecia), Lukoil Bulgaria (Rusia) şi Petrol (Bulgaria) sunt suspectate de către Autoritatea de Concurenţă bulgară că au o înţelegere secretă pentru stabilirea tarifelor la benzină şi motorină.

Ţări ieftine pentru carburanţi mai sunt cele din Baltica (Letonia, Lituania şi Estonia), Cehia şi Luxemburg. România este la mijlocul clasamentului celor mai ieftine ţări din UE, la carburanţi, atât în ceea ce priveşte benzina, cât şi motorina. Cele mai scumpe ţări din UE sunt Anglia, ţările din Scandinavia, Olanda şi Malta.

De la minimele înregistrate de petrol, la sfârşitul lunii ianuarie, şi până în prezent, carburanţii comercializaţi în România s-au scumpit cu procente cuprinse între 5 şi 10%. În aceeaşi perioadă, petrolul s-a scumpit totuşi cu 45%.

În România, peste 50% din preţul unui litru de benzină şi 55% din preţul unui litru de motorină reprezintă taxele şi accizele datorate statului. Preţul petrolului, cursul de schimb, costurile de logistică sau marja companiilor petroliere constituie cealaltă jumătate, fiecare dintre aceste elemente influenţând mai mult sau mai puţin preţul de la pompă.

Doar 50 – 55% din preţul carburantului din benzinării este apanajul mărfii propriu-zise, restul fiind taxe percepute direct de către stat, potrivit datelor oferite de companiile petroliere. Practic, la benzinărie nu alimentăm doar maşina, ci şi direct vistieria statului, pentru că distribuitorul de carburanţi virează direct la Finanţe 50-55 % din litrul de benzină sau motorină, reprezentând TVA, acciză şi taxa pe stâlp.
Restul este componenta de preţ cu care „jonglează” producătorul şi distribuitorul de carburanţi: costuri logistice (distribuţie primară şi secundară – salarii, întreţinere, amortizări – rovinieta, anvelope de iarnă, etc.);
• Costuri de operare reţea de distribuţie (salarii, taxe, impozite locale, utilităţi, investiţii obligatorii);
• Costul materiei prime (inclusiv costurile aferente aprovizionării şi prelucrării acesteia);
• Costuri financiare (dobânzi – credite investiţii, curs valutar, etc.);
• Adaos comercial”, explică reprezentanţii unuia dintre marii distribuitori de pe piaţa local.

Aşadar, când preţul carburantului se modifică, se modifică doar pe componenta distribuitorului, pentru că statul trebuie mereu să îşi primească partea. Un efect considerabil în preţ îl are costul de achiziţie a materiei prime, legat direct de cotaţia produselor petroliere, care, la rândul său, este legată de cotaţia ţiţeiului. Dacă luăm în calcul doar componenta „baril”, o scădere de, spre exemplu, de 50% a cotaţiilor barilului de petrol se transpune într-o ajustare de maximum 20% a preţului carburanţilor. Impactul preţului ţiţeiului în preţul carburanţilor are, de obicei, o întârziere de 45 de zile legată de fluxul de producţie. Astfel, ţiţeiul este cumpărat la un anume preţ, apoi descărcat, procesat şi depozitat până să ajungă în staţie, de unde este vândut clienţilor la cotaţiile produselor petroliere.

O altă influenţă importantă o are cursul de schimb leu-dolar. Petrolul şi produsele petroliere sunt cotate în dolari, însă distribuţia în România se face în lei, după care furnizorul este plătit tot în dolari – o întârziere de 30-45 de zile funcţie de fluxul de producţie/achiziţie între preţul de achiziţie şi preţul de desfacere. Astfel, o depreciere a leului în faţa dolarului aduce cu sine scumpirea carburanţilor.

Fiecare parte componentă a preţului are influenţă în preţul final. Dar nu înseamnă, în mod automat, că o ajustare într-un sens a unei componente duce la o ajustare proporţională a preţului final. Spre exemplu, cotaţia barilului de ţiţei poate scădea semnificativ, dar, în acelaşi timp, dolarul se poate aprecia în raport cu leul, în aşa fel încât preţul final să rămână neschimbat sau să scadă foarte puţin.

În România există trei mari producători de carburanţi – Petrom, Rompetrol şi LukOil – şi mai mulţi distribuitori majori. Trendul de preţ al carburanţilor este urmat fără excepţie de toţi distribuitorii, chiar dacă în proporţii diferite.