Liberalizarea pieței de energie electrică pentru consumatorii casnici de energie electrică, ce a survenit în România la 1 ianuarie, oferă posibilitatea schimbării gratuite a furnizorului de energie electrică. În teorie este un proces relativ simplu și gratuit, iar concurența pe o piață normală ar trebui să aducă facturi mai mici.
Comisia Europeană a publicat în ultimul său raport referitor la piața de energie de pe continent o mică statistică relevantă pe tema economiilor care se pot face la schimbarea furnizorului de energie electrică în statele europene, atât în termeni de reducere a facturii în procente, cât și a economiilor în bani. Este adevărat că datele se opresc la finalul anului trecut, iar prețurile reglementate din România au dispărut tot atunci, dar și în România au existat oferte concurențiale la energie electrică și când piața era reglementată. Deci, chiar dacă nu este 100% relevantă pentru că datele se opresc la finalul anului 2020, ele arată totuși o realitate. Iată comparația după care revenim cu explicații
Graficul reprezintă economiile care pot fi făcute la factură în statele europene dacă un client schimbă furnizorul său tradițional și îl alege pe cel cu cea bună ofertă – cel mai mic preț. Pe axa din stânga și cu albastru sunt economiile în bani, iar pe cea din dreapta (linia portocalie) este reducerea în procente a facturii.
După cum se vede, datele pentru România arată o potențială economie de câteva zeci de euro pe an, sau, procentual, cum se vede în grafic, de 10% din factura anuală – datele nu sunt segmentate mai adânc. Este puțin în termeni de bani față de alte state, cum se vede în grafic, dar, ca reducere procentuală, nu este cel mai rău.
Iată comentariul din raportul Comisiei referitor la acest grafic: Deși au cele mai mari prețuri la electricitate din UE, gospodăriile germane au, de asemenea, posibilitatea de a economisi cel mai mult din punct de vedere al facturii de energie (componenta de energie a prețului cu amănuntul) dacă aleg cea mai bună opțiune disponibilă pe piață. Această combinație se traduce prin cea mai mare economie absolută posibilă (519 EUR pe an). În alte șase piețe, au fost posibile economii anuale între 200 și 300 EUR (sau între 25% și 40% din factură). Economii relativ ridicate, în ciuda prețurilor cu amănuntul mai mici, au fost vizibile în Grecia, Suedia și Finlanda, semn al unei concurențe sănătoase în sector.
Explicațiile pentru România
În ciuda creșterii bruște a facturilor la energia electrică din acest an, ca urmare a liberalizării ce a luat locul prețurilor reglementate, care erau mult sub cele de piață, energia electrică pentru populație este încă ieftină (nu calculăm suportabilitatea, în funcție de venituri ) comparativ cu alte state. Găsiți datele comparte în acest text:
Din acest prim motiv, eventualele economii făcute la schimbarea furnizorului sunt mai mici, în termeni absoluți, decât pe alte piețe. În aceeași ordine de idei, prețul final al energiei din factură este compus din cel al energiei propriu-zise, plus tarife de rețea și taxe. Ce se poate negocia este doar prețul energiei active, care, după creșterile de preț din ultima vreme, au ajuns cam la 40% din factura totală. În plus, consumul casnic de energie electrică este încă mic, ca medie, în România, deci nici economiile, în bani, nu sunt foarte mari
Se putea mai bine
Totuși, lucrurile încep să se mai schimbe, pe măsură ce prețurile din piață au crescut. Să luăm exemplul Bucureștiului. O factură de 100 kWh de la Hidroelectrica, furnizorul cu cel mai mic preț, este de circa 61 de lei. Aceeași factură la preț de serviciu universal de la Enel înseamnă 73 de lei (datele sunt luate din comparatorul ANRE. Deci economia este undeva la 19%, în acest caz particular.
Pe de altă parte, exemplul de mai sus al Comisiei, care arată că se pot obține economii importante și acolo unde prețurile nu sunt foarte mari, mai arată ceva: unde piața este liberă, fără multe bariere și reglementări, concurența își spune cuvântul.
Anul trecut, Comisia a publicat un studiu complex referitor la barierele din piețele retail de energie din Europa, și, pe baza a mai multor elemente luate în calcul a publicat un clasament al statelor europene (The Barriers Index) în funcție de piedicile puse în calea concurenței de piața de retail.
România era a cincea țară în acest clasament negativ, cu mențiunea că atunci când a fost realizat studiul încă existau prețuri reglementate, deci acum cu siguranță stăm mai bine: