Schimbarea sistemului de achiziţii publice este inoportună şi riscă să încurajeze corupţia

Achizițiile publice defectuoase, o cauză a corupției la nivel global

De fapt, problema esențială nu ține de achiziții strategice, ci mai degrabă de corupție.  Nu o spun eu, o spune raportul de activitate al DNA pe anul 2016. Din prejudiciul total reținut, în valoare de 1.448.380.788 lei,  o mare parte pagube vin din ilegalități produse în sectorul de achiziții publice. Raportul exemplifică, de asemenea, mari dosare de corupție care se axează în jurul neregulilor de achiziții publice, precum cel legat de Oficiul National pentru Protecția Martorilor, Institutul Ana Aslan sau de Institutul Oncologic Alexandru Trestioreanu.

Tocmai pentru că achizițiile publice defectuoase stau la baza marii corupții, majoritatea țărilor care au avut reforme de succes în domeniul corupției și-au reformat  sistemele de achiziții publice. Voi da doar câteva exemple de țări care surclasează România, care e pe locul 57 în clasamentul Transparency International de percepție asupra corupției: Georgia este pe poziția 44, Mauritius pe 50 și Coreea de Sud ocupă acum locul 52. Toate aceste țări au redus corupția realizând, printre alte reforme și îmbunătățirea sistemului de achiziții publice.

Si nu doar țările menționate mai sus sunt preocupate de achizițiile publice când doresc reducerea corupției. Este și preocuparea țărilor mai dezvoltate. G20, grupul celor mai bogate economii din lume, a adoptat o declarație de lupta anti-corupție “G20 Leadership Anti-Corruption Commitments” în care este menționată de mai multe ori modalitatea corectă și transparentă de desfășurare a achizițiilor publice.

Reforma sistemului de achiziții publice

În urmă cu trei ani, a fost înființată Unitatea de Implementare a Priorităților (Delivery Unit) în cadrul căreia, unul dintre principalele obiective a fost reforma sistemului de achiziții publice. Pentru a găsi cea mai bună modalitate în care trebuie să se desfășoare achizițiile publice, specialiștii de la Ministerul Finantelor, Cancelaria Primului –Ministru, Agenția Națională pentru Achiziții Publice, au primit sprijinul expertilor de la  Comisia Europeană, Banca Mondială și Banca Europeană de Investiții. Am regândit circuite, instituții și proceduri, pentru a obține mai multă transparență și control în achiziții. Astfel, s-au elaborat patru proiecte de lege privind achizițiile publice: achiziții publice generale, concesiuni, utilități și remedii. În paralel cu acest set de proiecte de lege, s-a elaborat și o strategie care cuprinde toti pașii necesari pentru a reforma sistemul achizițiilor în următorii ani. Comisia Europeană a lăudat acest demers în Raportul MCV pe anul 2016.

Strategia reformei achizițiilor publice în pas de melc

Greul a început după ce Guvernul Ponta a trimis legile în Parlament. Mai bine de 6 luni, din  27 octombrie 2015 pana în 12 mai 2016, au stat în Parlament. Au fost publicate în Monitorul Oficial în 23 mai 2016. Normele de aplicare au intrat în vigoare abia în 6 iunie 2016. Dar cel mai grav lucru este că strategia nu a fost implementată în totalitate si, cum ea este complementară noii legislații, practic se sabotează succesul noii reforme. O să va dau un exemplu ușor de înțeles: strategia menționează modul în care trebuie formați specialiștii în achiziții publice pentru a aplica noile prevederi ale unei legi extrem de complexe. Însă, Guvernul nu s-a preocupat din timp să facă nici măcar un training de bază si, cu atât mai puțin, o adevarată profesionalizare a persoanelor responsabile cu achizițiile publice, după cum menționează strategia, astfel încât cei care lucrează în achiziții să nu întâmpine probleme.

Ce se dorește acum?

Acum se dorește o modificare rapidă a acestor legi printr-un proiect care să fie lansat în dezbatere publică în maximum trei saptamani. Asta în condițiile în care elaborarea reformei gândite de Delivery Unit a durat doi ani, timp când care au avut loc numeroase consultări cu  toate părțile implicate în proces, astfel încât măsurile prevăzute în reformă să fie înțelese și agreate.  Mă întreb de ce nu s-au propus modificări la aceste legi în cele 8 luni în care au zăcut în Parlament.

Liviu Dragnea afirmă că se dorește un sistem de achiziții publice ca în „țările dezvoltate”. Păi, asta s-a făcut! În aceste legi s-au transpus directivele europene, beneficiind de consultanță experților străini de la Banca Mondială, Banca Europeană de Investiții și Comisia Europeană.

Se dorește reducerea timpului de finalizare a licitatiilor? Asta am făcut și noi! La Delivery Unit, s-au luat mai multe măsuri de îmbunătățire a sistemului de achiziții publice chiar înainte de elaborarea noilor legi și strategii. Tot la Delivery Unit, s-au creat indicatori de performanță și s-am urmărit. Conform datelor culese de noi, în perioada Guvernului Ponta, când  Delivery Unit a implementat un prim set de masuri  de îmbunătățire a sistemului de achiziții publice, durata medie de finalizare a unei achiziții publice a scăzut de la 196 zile, cât dura la începutul proiectului, adică în decembrie 2013,  la 174 zile în iunie 2015, conform ultimelor date la care am avut eu acces la Delivery Unit. Se poate și mai bine, nu zic nu! Dar acum cred că trebuie să lăsăm noile legi să fie aplicate așa cum sunt și să implementăm strategia integral. După ce vom vedea efectele, dacă durata nu scade, putem să gândim alte schimbări.

Cred că este o greșeală pe care, de-a lungul timpului, au facut-o foarte mulți politicieni aflați la putere. Desele schimbari de strategie fără a măsura și, eventual, a învăța din greșelile proiectelor derulate anterior, au ținut pe loc dezvoltarea în majoritatea domeniilor. Lipsa de consecvență bulversează sistemele, creează confuzie și duce la scăderea încrederii populației în instituțiile statului.

Simplificarea procedurilor de achiziție poate da undă verde fraudei  

Se dorește o simplificare a procedurilor pentru achizițiile în infrastructura, energie și apărare, adică în domeniile unde se realizează cele mai complexe și mai costisitoare proiecte.  Cu toții ne dorim proceduri mai simple, dar adevărul este că, dacă faci lucrurile prea simplist, riști să te alegi cu rezultate slabe. De exemplu, licitațiile după criteriul  „prețul cel mai mic” pentru proiecte complexe vor duce la o durată de viață foarte scurtă a investiției.  În noile legii sunt incluse principii de tipul „cel mai bun raport calitate-preț”. Da, este mai complicat decât achiziția pe criteriul „prețul cel mai mic”, dar așa se pot evita situații ciudate când o firmă de apartament câștigă un proiect mare. Această firmă poate veni cu prețul cel mai mic, dar și cu calitatea cea mai slabă. Evident, acest tip de achiziție este păguboasă, pentru că livrabilele vor fi de proastă calitate. Si, dacă vorbim despre proceduri simplificate în cele mai importante domenii, pierderile pot fi imense. De ce tocmai în aceste domenii se dorește schimbarea procedurilor de achiziție? Unde vom aplica legile în vigoare, doar la achizițiile de pixuri?

În concluzie, ca persoană implicată în elaborarea reformei achizițiilor publice, nu înțeleg ce beneficii ne pot aduce schimbari ale legislatiei, atât de curând după adoptarea noilor legi. În lipsa altor argumente, cred că Liviu Dragnea ar trebui să se întrebe, înainte de a scrie o altă lege, daca nu cumva legile în vigoare îi împiedică pe cei care doresc să fraudeze achizițiile din apărare, energie și infrastructură.