Deputații PSD propun ca reparația mașinilor lovite de șoferi asigurați RCA să se facă doar în service-uri cu care asigurătorul șoferului vinovat are o convenție de colaborare sau, dacă totuși păgubitul optează pentru altă unitate reparatoare, reparația să se facă doar cu acordul prealabil al asigurătorului. Este doar unul dintre amendamentele aduse de social democrați legii 132/2017 a RCA, discutată acum în comisiile Camerei Deputaților, după ce trecuse deja cu alte modificări de Senat.
Cea mai importantă schimbare votată deja de senatori este aceea că plata daunei nu se mai poate face anticipat direct către păgubit (așa numitul sistem regie proprie) decât pentru pagube mai mici de 400 de euro, ceea ce înseamnă practic reducerea aproape de zero a plății în avans, în condițiile în care dauna medie pe RCA depășește 1.800 de euro. Despre limitarea plăților în avans, Economica a relatat în premieră și în exclusivitate.
AICI puteți parcurge schimbările la legea RCA votate deja de Senat
Propunerea PSD, susținută și de firmele de asigurare și de Autoritatea de Supraveghere Financiară (în cadrul căreia, la nivelul Sectorului Asigurări Reasigurări a existat o astfel de propunere încă din mandatul Consiliului precedent), presupune, în esență, revenirea la sistemul anterior apariției legii 132/2017 a RCA, când asigurătorul era cel care avea ultimul cuvânt în ceea ce privește costurile reparației, cu diferența importantă că, prin eliminarea de facto a plăților în avans direct la păgubit, acum se conferă un avantaj și service-urilor. De altfel, prezentând modelul polonez de legislație RCA, Economica scria încă de acum un an că o astfel de modificare ar putea fi introdusă în legislație.
În prezent, conform legii 132/2017, păgubitul are libertate totală în a își alege service-ul unde dorește să îi fie reparată mașina, iar unitatea reparatoare este cea care stabilește costul cu piesele și manopera folosind documente justificative. Asigurătorul poate cel mult să ceară reconstatarea sau reevaluarea daunei sau, în ultimă instanță, să conteste decizia în justiție, fapt care de altfel s-a întâmplat în zeci de mii de situații, mai ales cu foștii lideri RCA, City Insurance și Euroins. Cel puțin în procesele cu cei doi, service-urile au avut câștig de cauză în cele mai multe spețe.
Din datele noastre, la nivel european legislațiile sunt diferite din acest punct de vedere, în ciuda existenței unei Directive care reglementează în linii mari regulile RCA la nivel UE. Diferențele sunt normale, având în vedere că și piețele sunt foarte diferite, cea din România având, de exemplu, particularitatea că sunt foarte puțini jucători pe piață, deci tendința de concentrare a riscurilor la doar câteva firme de asigurare este pregnantă. Cu ultimele modificări anunțate, România pare să meargă spre modelul polonez. Așa cum era de așteptat, primele discuții purtate în comisiile Camerei Deputațiilor au fost aprinse, reprezentanții service-urilor respingând ferm propunerea, cu motivația că astfel ar fi afectate atât drepturile păgubiților cât și calitatea reparației, având în vedere că service-ul nu va mai avea libertatea de a stabili prețul orei de manoperă în funcție de propriile documente. De partea cealaltă, asigurătorii spun că este firesc ca asigurătorul să stabilească valoarea daunei, din moment ce el este cel care plătește și că, astfel, vor fi evitate situațiile în care service-urile practică prețuri nejustificate pentru ora de manoperă și induc astfel cheltuieli mai mari, deci creșteri ale prețurilor RCA. Deocamdată discuțiile au fost amânate, urmând să fie reluate după minivacanță.
Ce propune concret PSD și de ce schimbările vor avea un impact important asupra șoferilor, indiferent de interpretare. Mașină la schimb doar în anumite situații
Iată cum sună amendamentul referitor la plata daunei: În cazul unui bun avariat, cuantumul despăgubirii se stabilește numai prin convenție între asigurătorul RCA și persoana prejudiciată pe baza prețurilor/costurilor de piață ale bunurilor, pieselor componente, subansamblelor, materialelor cât și ale manoperei necesare reparației/recondiționării bunului.
Iar autorii explică de ce vor această schimbare: Art. 14 are ca scop reglementarea mecanismului de stabilire a cuantumului despăgubirilor acordate de către asigurătorii RCA și nu contravaloarea reparației (legea nu își propune să reglementeze prețurile unităților service) pe care un agent economic o poate factura persoanei prejudiciate și pe care o poate încasa în locul persoanei prejudiciate de la asigurător. Acordarea despăgubiri în amiabil presupune realizarea unei convenții între asigurător și persoana prejudiciată. (Cod Civil – Art. 2.225. – Dacă nu se prevede altfel prin lege, despăgubirea se stabileşte prin convenţie încheiată între asigurat, terţa persoană prejudiciată şi asigurător sau, în caz de neînţelegere, prin hotărâre judecătorească.). Persoana prejudiciată poate repara bunul la o unitatea reparatoare cu care asigurătorul are încheiată o convenție de colaborare sau poate repara la o altă unitate reparatcfhoare, cu condiția ca asigurătorul să își exprime acordul în prealabil asupra costurilor pe care acesta urmează să le suporte ca despăgubire. În cazul în care părțile nu se înțeleg sunt aplicabile prevederile art. 21 alin. (4) din Lege 132/2017 (modificate de Proiect L1/2024) și cele modificate ale art. 23 alin. (5) – (7) din prezentul proiect.
Menționăm că sistemul bazat pe efectuarea reparației doar la service-uri care au convenție cu asigurătorul este singura formulă care se aplică în cazul daunelor acoperite pe CASCO și, de asemenea, este aplicată, fără a fi obligatoriu, și în cazul RCA. Asigurătorii care vând RCA, mai ales cei din fruntea clasamentului (Allianz Țiriac, Groupama, Axeria și alții), au convenții cu sute sau chiar mii de service-uri din toată țara și, în măsura în care legea permite, expun păgubiților posibilitatea de a își repara mașina în aceste unități. În condițiile în care modificarea despre care discutăm devine literă de lege, este de așteptat inclusiv ca prețurile RCA să se stabilizeze sau chiar să scadă, având în vedere că se va lucra la un preț al orei de manoperă negociat direct de asigurător.
Din perspectiva negativă, poate apărea riscul ca unele service-uri, cărora asigurătorul le-a oferit o sumă mai mică pentru ora de manoperă, să nu îndeplinească toate condițiile tehnice pentru o reparație optimă pentru a se încadra în respectiva sumă, fapt care ar prejudicia păgubitul. Din acest punct de vedere, un alt risc ar fi și ca service-urile să utilizeze piese neconforme (chiar și în afara legii), pentru a compensa diferențele.
Rămâne de văzut care dintre aceste posibile efecte se vor manifesta, însă cert este că modificarea este cea mai importantă de la apariția legii RCA, în 2017.
Deputații PSD propun schimbări și în ceea ce privește perioada de nefolosință, mai simplu perioada în care păgubitul are dreptul la o mașină la schimb, pe care să o folosească cât automobilul avariat este în service. Și despre această schimbare a mai scris Economica, citând tot legislația din Polonia.
Despăgubirile pentru lipsa de folosință a unui vehicul avariat se acordă în situații justificate, atunci când persoana prejudiciată nu mai are în proprietate sau nu are drept de utilizare pentru un alt vehicul pe care poate să îl utilizeze și doar atunci când vehiculul avariat nu mai poate fi utilizat din punct de vedere tehnic; despăgubirile se stabilesc în acest caz numai prin convenție între asigurătorul RCA și persoana prejudiciată pe baza prețurilor/costurilor de piață ale serviciilor de transport bunuri și/sau persoane sau a serviciilor rent-car de închiriere vehicule fără șofer.
(32) Despăgubirile aferente lipsei de folosință pot fi acordate pentru un număr de maximum 30 de zile de la data eliberării autorizației de reparație, de către poliție sau a documentului de intrare în reparație, de către asigurător, după caz.
(33) Prin excepție de la prevederile alin. (32), în situații justificate, cu acordul asigurătorului RCA, despăgubirile aferente lipsei de folosință pot fi acordate și pentru mai mult de 30 de zile.
(34) Despăgubirile acordate ca urmare a consecinței lipsei de folosință a vehiculului avariat au în vedere acoperirea pierderii de profit și a cheltuielilor de acoperire a unor eventuale prejudicii produse indirect, generate de imposibilitatea utilizării vehiculului avariat cu care persoana prejudiciată desfășura o activitate economică în baza unui contract de prestări servicii; despăgubirile se stabilesc în acest caz numai prin convenție între asigurătorul RCA și persoana prejudiciată pe baza documentelor puse la dispoziția asigurătorului de către persoana prejudiciată.
În prezent, în lege nu există limitări clare în ceea ce privește perioada în care se oferă mașină la schimb plătită de asigurător și nici în ceea ce privește costul închirierii. Acești parametrii sunt limitați doar temporar, prin HG care plafonează prețurile RCA.
Și pe aceste spețe există un conflict între asigurători și service-uri, cu mii de dosare ajunse în instanță. Asigurătorii susțin că unele service-uri oferă mașină la schimb pe perioade nejustificat de lungi și la prețuri mult peste piață. Dacă legea se modifică în sensul expus mai sus, service-ul nu ar mai avea nicio implicare în acest proces. Și în acest caz, service-urile susțin că este dezavantajat păgubitul, care fie nu va primi deloc mașină la schimb, având în vedere noile condiționări, fie va primi o sumă care nu îi va putea permite să conducă pe perioada reparației un automobil din aceeași categorie cu cel avariat, așa cum zice acum legea, sau nu îi va putea da acces la automobil pe întreaga perioadă a reparației.
Din nou, în scenariul în care asigurătorii au dreptate când susțin că bună parte din chletuielile lor vin din plata chiriei pentru mașină la schimb, ar trebui să asistăm la o scădere de chletuieli, deci ale prețului RCA, dacă amendamentul trece. În varianta negativă, se va reveni practic la situația de dinainte de legea 132/2017, când păgubitul nu beneficia de mașină la schimb, decât dacă service-urilor oferea acest lucru ca un avantaj suplimentar.