Scrisoare a Senatului României către UE: Mari retaileri, acuzaţi de nereguli în România

Unele lanţuri de retail care operează pe plan local sunt acuzate de mai multe practici neloiale, se arată într-un document transmis de Senatul României către Comisia Europeană, care elaborează o Carte Verde privind practicile comerciale neloiale din cadrul lanţului de aprovizionare între întreprinderi cu produse alimentare şi nealimentare în Europa. Analiza trimisă la Bruxelles a fost realizată de membrii Comisiei pentru afaceri europene şi ai Comisiei economice, de industrii şi servicii ţinând cont de punctele de vedere ale Ministerului Afacerilor Externe, Asociaţiei Marilor Reţele Comerciale ale României, Consiliului Concurenţei şi conţine răspunsuri la 17 din cele 25 de întrebări pe care Comisia Europeană le-a adresat României.

Totul pleacă de la puterea de negociere

Potrivit documentului, „s-a constatat, în urma investigaţiei pe sectorul retail alimentar, că practici comerciale neloiale pot apărea pe toate segmentele lanţului de aprovizionare”. „În ceea ce priveşte furnizorii marilor lanţuri de magazine, s-a constatat la acel moment faptul că un segment de 30-35% dintre aceştia resimte efectele unei puteri de negociere inferioare în raport cu aceşti retaileri, în timp ce restul consideră, generic, că beneficiază de o putere de negociere medie. Majoritatea furnizorilor chestionaţi au apreciat calitatea relaţiilor comerciale cu cei mai importanţi retaileri ca fiind cel puţin acceptabilă (85%)”, se mai specifică în răspunsul României.

Ce practici se întâlnesc la marii retaileri

Ca urmare a unei puteri mai mari de negociere comparativ cu cea a furnizorilor, documentul face referire la mai multe practici considerate neloiale întâlnite la marile lanţuri de retail. „Unele lanţuri de magazine sunt acuzate că nu au returnat contravaloarea unor taxe de raft, în cazul unor delistări, că solicită anual modificarea clauzelor contractuale, cel mai adesea, în sensul creşterii anumitor retribuţii din partea furnizorilor, că refuză să modifice clauzele contractuale la cererea furnizorilor, au o atitudine inflexibilă, întârzie plata facturilor, delistează în mod nerezonabil, blochează livrările fără a rambursa taxele de intrare ori de listare plătite, că solicită discounturi retroactive sau că returnează unele produse către furnizori atunci când acestea nu se vând”, se mai menţionează în document.

Implicaţii asupra consumatorului

Partea română a răspuns şi cu privire la modalitatea în care consumatorii au fost afectaţi de practicile comerciale nelioale, în sensul unei influenţe asupra preţului sau asupra gamei de produse. „Practici comerciale neloiale care au afectat consumatorii au fost identificate în sectorul comercializării laptelui. S-a constatat că producătorii români de lapte se găsesc într-o poziţie defavorabilă din punct de vedere al puterii de negociere, deoarece încheie contracte de livrare în mod individual şi nu deţin acţiuni în cadrul industriei din aval (industria de procesare)”,se explică în documentul citat.

Lege ineficientă

Oficialităţile din România a trebuit să comunice CE şi despre impactul pe care îl are legislaţia în vigoare cu privire la practicile comerciale neloiale asupra industriei de retail. „Opinia generală a actorilor din piaţă cu referire la impactul Legii 321/2009 a fost aceea că nu se poate observa un impact concret al acestor reglementări, că acestea nu au condus la diminuarea condiţiilor generale suportate de furnizori sau la reducerea preţurilor pentru consumatori”, se specifică în document.

Mai mult, potrivit acestuia, la un an de la intrarea în vigiare a Legii, retailerii au resimţit efecte negative ale acesteia. Mai precis, retailerii au declarat că au întâmpinat probleme datorate termenelor de plată fixe şi scurte stabilite de lege (cel mult 12 zile pentru produsele alimentare proaspete, cel mult 20 de zile pentru alimentele congelate şi cel mult 35 de zile pentru alte păroduse alimentare), comenzile au fost de valoare mai mică, ceea ce a condus la majorarea costurilor logistice şi la îngreunarea procesului de aprovizionare, cu nimpact direct asupra consumatorilor care au beneficiat de o ofertă limitată de produse.

Nici producătorii sau furnizorii marilor lanţuri de magazine nu au resimţit în mod pozitiv intrarea în vigoare a legii şi a Codului de bune practici din retail. Parte din ei credeau, la un an de la intrarea în vigoare a legii, că „taxele din retail” vor fi înlocuite sau redenumite, drept urmare efectele în piaţă vor fi inexistente.

Amintim că în 2008 a izbucnit un adevărat război mediatic între reprezentanţii marilor reţele de magazine şi producătorii locali, care se plângeau de diferite practici abuzive, printre care taxele de raft. Drept urmare, în acelaşi ani cele două părţi au semnat un Cod de Bune Practici cu speranţa unor relaţii mai puţin dificile. Unul dintre cele mai dezbătute puncte ale Codului se referea la preţul de vânzare, care este negociabil în funcţie de avantajele acordate comerciantului (discount, bonus) şi de costurile generate de serviciile prestate de comerciant şi facturate furnizorului.