Scrisoarea clienţilor bancari către Isărescu, Ponta şi Senat: nu acceptaţi propunerea bancherilor

În 3 august 2012, legea 193/2000 privind clauzele abuzive dintre contractele încheiate între profesionişti şi consumatori a fost republicată cu două noi articole care dau posibilitatea Protecţiei consumatorilor şi a asociaţiilor de profil să atace în instanţă contractele ce conţin clauze abuzive şi să obţină eliminarea acestora din toate contractele de credit unde există.

Această modificare face parte din Noul Cod de procedură civilă, care trebuia să intre în vigoare de la 1 septembrie, însă punerea în vigoare a fost amânată de către Guvern pentru 1 februarie 2013. La solicitarea ECONOMICA.NET, Ministerul Justiţiei a confirmat că termenul a fost amânat, chiar dacă unele legi au fost deja republicate în Monitorul Oficial.

Legea 193/2000 este temeiul juridic pe care au fost câştigate aproape toate procesele dintre clienţi şi bănci din ţară.

Ca reacţie la modificările legislative, Asociaţia Română a Băncilor a trimis o scrisoare către Banca Naţională a României şi către Ministerul Justiţiei în care a cerut suportul acestor instituţii, în condiţiile în care „posibile erori izolate apărute în practica instituţiilor de credit în trecut” ar aduce pierderi de peste 600 de milioane de euro anual, în cazul în care clauzele contractuale ar fi declarate abuzive.

Clienţii bancari au strâns peste 1000 de semnături şi au trimis următoarea scrisoare celor trei instituţii ale statului:

Domnule Guvernator,
Stimati Parlamentari,
Stimati Guvernanti,

Clientii bancari din Romania iau act cu ingrijorare de faptul ca Asociatia Romana a Bancilor (A.R.B.) incearca, inca o data, sa influenteze puterea legislativa din Romania, practicand o activitate de „lobby” pentru ca anumite modificari aduse Legii nr. 193/2000 sa fie eliminate din continutul acesteia. Reamintim faptul ca in anul 2010, ca urmare a interventiei directe a A.R.B. pe langa Banca Nationala a Romaniei precum si pe langa reprezentantii Fondului Monetar International in Romania, in ceea ce priveste efectele O.U.G.50/2010 asupra portofoliilor de credite aflate in derulare la momentul intrarii in vigoare a acesteia, s-a ajuns la anularea demersurilor Guvernului Romaniei detranspunere si implementare in legislatie a Directivei 2008/48/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 23 aprilie 2008 prin care se urmarea transparentizarea relatiei client – banca, inclusiv prin eliminarea acelor clauze abuzive care ulterior au aruncat practic mii de clienti in mijlocul unor procese complicate si de lunga durata care aglomereaza si in prezent, in mod inutil, instantele de judecata din Romania.

Astfel, Legea 288/2010 a facut ca prevederile O.U.G.50/2010 sa nu fie aplicabile stocului existent de credite, validand astfel contractele de credit pline de clauze abuzive, conform sentintelor judecatoresti din cele cateva mii de procese solutionate pana in acest moment. Spre deosebire de titularii contractelor de credit care au ales sa lupte in instanta pentru anularea acelor clauze abuzive, marea majoritate a consumatorilor bancari nu constientizeaza situatia in care se afla din cauza lipsei de educatie financiara, or drepturile unora dintre cetateni trebuie sa fie aceleasi cu ale altora, indiferent de gradul de informare sau educatie a fiecaruia.

In marea lor majoritate, creditele din prezent sunt contractate pe o perioada indelungata de timp (20, 30 de ani). Apreciem drept injust faptul ca un consumator care a luat, spre exemplu, un credit in anul 2007 – care se va fi rambursat pana in 2027 – sa beneficieze de un cu totul alt cadru legislativ decat un consumator care a contractat un credit in anul 2010. Constitutia Romaniei nu face diferenta intre cetateni si drepturile acestora si consideram ca nicio lege nu are dreptul sa faca acest lucru.

Deasemenea, am dori sa va readucem in atentie Hotararea Curtii de Justitie a Uniunii Europene pronuntata in 12 iule 2012 in care se arata ca „Articolul 30 alineatul (1) din Directiva 2008/48 trebuie interpretat in sensul ca nu se opune ca o masura nationala (OUG 50/2010 aprobata cu modificari şi completari prin L288/2010) menita sa transpuna aceasta directiva in dreptul intern sa defineasca domeniul sau de aplicare temporal astfel incat respectiva masura sa se aplice si unor contracte de credit precum cele care erau in derulare la data intrarii in vigoare a masurii nationale mentionate.„

Prin modificarile aduse L193/2000, legiuitorul prevede situatia in care, daca o instanta din Romania constata ca anumite clauze dintr-un anumit tip de contract de adeziune sunt abuzive, aceasta poate dispune eliminarea acestora din toate contractele similare.

Consideram ca aceste prevederi vin atat in sprijinul consumatorului, cat si al bancilor, din urmatorele considerente:
– se stopeaza afluxul de procese care consuma resurse atat din partea consumatorului cat si a bancii;
– la nivel national sunt mii de procese care blocheaza activitatea instantelor si consuma bani publici;
– Romania va avea o practica unitara;
– dupa cum se specifica si in scrisoarea A.R.B., in momentul de fata exista in piata un curent de opinie defavorabil bancilor inclusiv din cauza acestor clauze abuzive care exista in contractele aflate in desfasurare. Credem ca increderea este cel mai important capital al unei banci. Drept urmare, avand un contract « curatat» de clauzele abuzive, cetatenii Romaniei ar putea investi din nou bancile cu incredere, realizandu-se astfel o relatie de parteneriat intre client si banca, asa cum ne-am dori sa fie, aceasta putand duce inclusiv la cresterea activitatii de creditare.

In alta ordine de idei, aceste noi prevederi ale Legii193/2000 nu fac decat sa sprijine consumatorul in relatia acestuia cu institutiile bancare, o relatie in care acesta se situa, pana acum, intr-o pozitie net inferioara. Consumatorul avea la dispozitie prea putine instrumente pentru a face fata situatiilor cu potential abuziv, iar modificarile legislative invocate mai sus ar remedia tocmai acele neajunsuri care sunt de neconceput in celelalte tari comunitare, Romania fiind singura tara din Uniunea Europeana in care nu exista o lege a falimentului personal.

Insistam asupra faptului ca initiatorii acestui demers, clienti buni platnici ai institutiilor bancare din Romania, nu urmaresc reducerea datoriilor proprii angajate prin semnarea contractelor de credit, ci strict dobandirea drepturilor pe care le confera statutul de cetateni ai unui stat membru al Uniunii Europene. Bineinteles, consideram ca indreptatite aceste drepturi atat pentru noi, cetateni informati, cat mai ales pentru consumatorii lipsiti de acest avantaj.

Tinand cont de aceste considerente, va rugam respectuos sa nu dati curs petitiei si potentialelor presiuni venite din partea A.R.B. si sa alegeti sa va indepliniti in mod onest sarcinile cu care ati fost investiti, fie si indirect, de catre cetatenii acestei tari – nucleul adevarat al unei societati care se doreste europeana in toate privintele.