Scumpiri masive într-un scenariu trimis de Banca Mondială Guvernului: Prețul benzinei crește cu 50%, al motorinei cu 62% și al gazelor cu 32%, de la anul până în 2030

Iată mai întâi care sunt scumpirile prognozate la nivelul anului 2030, în scenariul cu cele mai mari creșteri, pentru tot ce înseamnă energie:

Cărbune – 113%;

Motorină – 62%;

Energie electrică – 7%;

Benzină – 50%;

Kerosen – 54%;

GPL – 34%;

Gaze naturale – 32%;

Petrol – 51%;

Medie – 50,34%.

Aceste procente de creștere apar într-o analiză elaborată de Banca Mondială, referitoare la îmbunătățirea cadrului fiscal din România, în contextul PNRR, într-un prim studiu livrat Guvernului în luna martie. Procentele de creștere sunt cele dintr-un scenariu care ia în calcul un preț al carbonului care acoperă toate externalitățile (climatice, non-climatice), dar despre care oficialii BM spun că ar putea fi luat în calcul de România.

Cităm mai departe:

“Reformarea impozitării energiei pentru a stabili un preț mai eficient al emisiilor de carbon și a asigura o mai mare neutralitate între tipurile de combustibil.

-Planificarea și trecerea treptată la eliminarea subvențiilor pentru combustibilii fosili. O condiție prealabilă necesară pentru o reformă a prețurilor la energie care să țină seama de efectele externe este absența subvențiilor pentru combustibilii fosili. Candidații potențiali pentru reforma subvențiilor pentru combustibilii fosili (RSCF) în România sunt subvențiile pentru cărbune, gaze naturale și energie termică.

-Introducerea unei taxări suplimentare a carbonului (de ex., rate mai mari ale accizelor) pentru a aborda prezența externalităților legate de combustibilii fosili. Pentru a internaliza pe deplin clima și alte externalități, se estimează că prețurile combustibililor fosili în 2030 trebuie să crească cu aproximativ 50% (benzină), 62% (motorină), 34% (GPL), 55% (kerosen), 51% (alte produse petroliere/alte produse petroliere decât cele de transport), 113% (cărbune), 32% (gazenaturale) și 7% (electricitate) față de nivelurile de referință (i.e., în absența unei taxări suplimentare a carbonului)”.

Potrivit experților Băncii Mondiale, creșterile de prețuri ar trebui să înceapă încă de anul viitor și să fie în trepte, și tot din același an ar trebui să înceapă să fie taxat și carbonul. Cităm mai departe:

“Aceste recomandări, atât în ceea ce privește RSCF, cât și introducerea unei taxări suplimentare a emisiilor de dioxid de carbon, trebuie să aibă loc treptat și să fie bine coordonate. În mod ideal, eliminarea completă dar treptată a subvențiilor pentru combustibilii fosili începe la începutul anului 2024 și ar avea loc treptat astfel încât, până într-un an-țintă (de ex., anul 2030) subvențiile să fie eliminate complet. De asemenea, trebuie introdusă o tarifare a carbonului începând cu anul 2024, la o fracțiune din prețul țintă al carbonului, urmând ca prețul să fie crescut progresiv pentru a atinge nivelul maxim până în anul-țintă (de exemplu, anul 2030).

Alegerea anului-țintă (până la care subvențiilepentrucombustibilii fosili trebuie să fie complet eliminate și prețul carbonului trebuie să atingă nivelul-țintă) ardepinde de obiectivele autorităților în ceea ce privește ritmul procesului de tranziție”.

De ce este necesară impozitarea suplimentară a produselor energetice

Din ce înțelegem din prezentarea măsurii, creșterea taxării pare a fi mai importantă pentru atingerea țintelor climatice decat pentru echilibrarea bugetului national, dar, fără alte comentarii, cităm mai departe din studiul livrat de Banca Mondială:

“România trebuie să ia măsuri decisive pentru a respecta angajamentele asumate în cadrul Acordului de la Paris. Pe baza Instrumentului de evaluare a politicilor climatice (IEPC) al Băncii Mondiale (BM)-Fondul Monetar Internațional (FMI), nivelul emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) pentru 2030, presupus de contribuția stabilită la nivel național (CSN) a țării, se ridică la 74 de milioane de tone de echivalent dioxid de carbon (CO2e), în timp ce se așteaptă ca România să emită 101 milioane de tone de echivalent CO2 în“scenariul de referință” în același an. Astfel, emisiile de GES din 2030 trebuie să scadă cu aproximativ 27% pentru ca România să își îndeplinească CSN, ceea ce ar necesita un efort substanțial în ceea ce privește reforma prețurilor la energie (și politicile conexe de atenuareaschimbărilor climatice). În mod specific, folosind IEPC, această secțiune estimează prețul carbonului compatibil cu CSN pentru România la 185 USD reali 2021/tonă echivalent CO2 în 2030

Acestea fiind spuse, țara ia în prezent măsuri în acest sens, inclusiv prin intermediul Planului național integrat îndomeniul energiei și schimbărilor climatice (PNIESC)

Reducerea emisiilor de CO2 legate de energie ar fi o modalitate eficientă de a reduce emisiile globale de GES în România. Pe baza datelor Agenția Internațională pentru Energie (AIE, 2021), emisiile legate de energie au reprezentat aproape 70% din totalul emisiilor de GES în 2020, iar 60% din aceste emisii totale de GES au fost compuse din CO2. Cu alte cuvinte, atenuarea emisiilor de CO2 legate de energie ar aborda aproape 40% din totalul emisiilor de GES. În ceea ce privește combustibilii fosili, cărbunele și gazele naturale au contribuit fiecare (egal) la aproximativ o treime din totalul emisiilor de CO2. Din punct de vedere sectorial, aproximativ o treime din aceste emisii provin în prezent din sectorul energetic. La rândul lor, emisiile din sectorul energetic provin în principal din cărbune (aproximativ 70%), restul emisiilor fiind generate de gazele naturale.  Cele de mai sus oferă dovezi sugestive că o politică eficientă trebuie să vizeze cărbunele și gazelle naturale (acesta din urmă fiind cel mai intensiv în carbon dintre cei doi combustibili), pentru a avea un efect tangibil asupra emisiilor globale de CO2 (și, prin urmare de GES).

O reformă a prețurilor energiei prin eliminarea subvențiilor pentru combustibilii fosili și/sau prin stabilirea prețului carbonului constituie instrumentul cel mai eficient pentru a răspunde nevoilor de atenuare a schimbărilor climatice ale României pe multiple planuri. Un preț mai mare pentru conținutulde carbon al combustibililor fosili:

-ar profita de întreaga gamă de oportunități de atenuare (în toate sectoarele și produsele energetice);

-ar folosi pe deplin mecanismul prețurilor (oferind astfel un semnal clar agenților economici);

-ar stimula trecerea la modele de consum și de investiții mai puțin poluante (prin faptul că ar face ca energia cu conținut ridicat de carbon să fie mai scumpă);

-ar oferi opredictibilitate a prețului (în special atunci când este introdus și crescut treptat);

-ar genera venituri publice, extinzând spațiul fiscal (inclusiv pentru compensarea grupurilor vulnerabile); și

-ar fi ușor de administrat (de exemplu, ca o extensie a sistemelor existente de impozitare a carburanților și/sau a redevențelor).

În plus față de cele de mai sus, politicile de tarifare a carbonului ar fi în concordanță cu PNIESC al României. Prin încurajarea producției de energie curată și a diversificării surselor de aprovizionare cu energie, reforma prețurilor la energie va sprijini, de asemenea, inițiativa“REPowerEU” a Uniunii Europene.