‘De mai mulţi ani, la testarea elementelor sistemului lor antibalistic, americanii utilizează rachete-ţintă cu caracteristici identice rachetelor interzise’ prin acest tratat, a declarat Riabkov.
‘O aplicare tot mai mare în practica forţelor militare americane încep să ocupe dronele de atac, diferite aparate de zbor fără pilot ofensive, cu o rază de acţiune interzise de prevederile prezentului tratat. În plus, există şi devine din ce în ce mai reală perspectiva amplasării mai întâi pe teritoriul României şi apoi pe cel al Poloniei a unor lansatoare de rachete terestre care folosesc containere de lansare verticală, de tipul MK-41’, a subliniat ministrul rus adjunct de externe.
‘Acestea sunt cel puţin trei direcţii în care ne-am exprimat obiecţiile faţă de americani, ei ştiu foarte bine de acest lucru’, a adăugat el.
O obiecţie similară a fost exprimată de şeful diplomaţiei ruse, Serghei Lavrov, la Conferinţa pentru securitate de la Munchen în 7 februarie. Desfăşurarea sistemului de apărare antirachetă comportă ‘un risc real pentru forţele ruse nucleare de descurajare, iar lansatoarele de rachete interceptoare pe care SUA intenţionează să le amplaseze în curând în România şi Polonia sunt interzise în mod expres de Tratatul privind eliminarea rachetelor cu rază medie şi mică de acţiune’, a insistat Lavrov.
Tratatul invocat de către cei doi înalţi responsabili diplomatici ruşi a fost semnat între URSS şi SUA în 1987 şi a intrat în vigoare anul următor. Părţile s-au angajat să distrugă complet rachetele lor cu rază de acţiune medie (de la 1.000 până la 5.500 km) şi scurtă (500-1000 km), scrie Agerpres.
Până în 1991, acest tratat a fost pus în aplicare conform prevederilor, iar până în 2001 au fost efectuate inspecţii reciproce. Cu toate acestea, alte ţări pot să deţină astfel de rachete. În ultimul timp, însă, Rusia şi SUA se acuză reciproc de dezvoltarea unor arme care cad sub incidenţa acestui tratat.