Sechestru peste sechestru pe bunurile rafinăriei Petromidia. DIICOT anchetează privatizarea, prejudiciu estimat la 3 mld. lei

Potrivit unor surse judiciare, suma totală pe care se va pune sechestru este de aproximativ 3 miliarde de lei, această sumă reprezentând valoarea estimată a prejudiciului în dosar. Sechestrul va fi instituit pe mijloacele fixe de la Petromidia (Rompetrol Rafinare Constanţa) , acţiuni, dar şi pe conturi bancare ale unor persoane fizice. Acest dosar este disjuns din dosarul Rompetrol, în care a fost judecat şi omul de afaceri Dinu Patriciu

Sunt nume grele implicate în acest nou dosar, printre ele şi foşti premieri ai României sau miniştri din mai multe guvernări, potrivit Antena 3, televiziune care a publicat mai intâi informaţia.

Rafinăria Petromidia a fost vândută de fostul Fond al Proprietăţii de Stat (FPS) în 2000,  companiei Rompetrol Group BV, deţinută de Dinu Patriciu, după o încercare eşuată de privatizare cu firma turcă Akmaya. Patriciu a plătit circa 50 de milioane de dolari dar contractul de privatitare a presupus şi plata datoriilor de 240 de milioane de dolari pe care rafinăria, care era oprită la momentul privatizării, le avea către bugetul de stat.

Petromidia, operată acum de compania naţională petrolieră din Kazahstan, KazMunaiGas (KMG), este cea mai mare rafinărie din România, cu o capacitate de rafinare de 5 milioane de tone pe an. KMG a semnat, recent, un acord cu compania chineză CEFC, prin care grupul Rompetrol, adică cele două rafinării, Petromidia şi Vega, alături de reţeaua de 1.100 de puncte de alimentare cu carburanţi, vor fi cumpărate de chinezi, pentru 680 de milioane de dolari.

Datoriile, o poveste veche

În anul 2003, deci la trei ani de la privatizare, Guvernul Năstase dădea o ordonanţă prin care datorii istorice de circa 760 de milioane de dolari ale Rompetrol Rafinare se convertesc în obligaţiuni, cu scadenţă pe şapte ani, părtătoare de dobândă. Actul normativ specifica foarte clar că, la momentul scadenţei, obligaţiunile pe care proprietarul rafinăriei nu le răscumpără se convertesc în acţiuni ale statului la RRC. În 2007, defunctul Dinu Patriciu vinde 75% din grupul Rompetrol firmei kazahe, şi, ulterior, şi restul. În 2010, anul scadenţei obligaţiunilor, noii proprietari plătesc 70 de milioane de dolari din cele 760, după ce au plătit dobânzi de 250 de milioane de dolari, în cei şapte ani. Pentru restul datoriei neplătite, statul devine acţionar al rafinăriei, cu 44% din titluri, după o majorare de capital. În acelaşi an, Fiscul dă în judecată proprietarii rafinăriei, solicitând recuperarea integrală a datoriei convertite în obligaţiuni, în anul 2003.

După mai multe procese, în 2013, Guvernul României semnează un memorandum cu proprietarul grupului Rompetrol prin care se sting toate litigiile, şi în urma căruia KMG se oferă să plătească 200 de milioane de dolari pentru achiziţia a 26,7% din acţiunile statiului la Petromidia. La pachet, kazahii au promis îniinţarea unui fond de investiţii de un miliard de dolari, prin care să se facă investiţii în sectorul energetic din România – contribuţia iniţială a KMG urma să fie de 150 de milioane de dolari, iar statul primeşte, gratuit, 20% din acţiunile Fondului.

Sechestru pus de două ori, pe acelaşi bun

DIICOT nu a comunicat încă oficial nimic pe tema sechestrului, dar, din datele de până acum, rezultă că statiul român a pus, prin două instituţii, sechestru pe acelaşi bun. În 2010, atunci când Fiscul a contestat conversia în acţiuni, a obţinut în instanţă şi sechestru asigurător pe mai multe bunuri ale rafinăriei. Potrivit informaţiilor ECONOMICA.NET, deşi situaţia datoriilor companiei a fost reglată prin memorandumul din 2013, sechestrul nu a fost ridicat încă. 

Sechestrul activelor a reprezentat o măsură de precauție. Procesul a fost finalizat în februarie-martie 2013, imediat după memorandum și nu mai există bază legală pentru menținerea lui”, a declarat, în luna iulie a anului trecut, Azamat Zhangulov, vicepreşedinte al Grupului Rompetrol, pentru Capital. „Vom lucra împreună cu Ministerul Finanțelor în vederea ridicării sechestrului, care nu ar trebui să reprezinte o problemă ținând cont că activele sunt imobile. Nu poți muta rafinăria altundeva, rămâne acolo unde este acum”, spune Zhangulov, precizând că statul român nu are niciun beneficiu de pe urma acestui fapt. „Din punctul de vedere al companiei, am avut de suferit de pe urma acestui sechestru pentru că nu am putut folosi activele ca și gaj pentru a demara investiții noi. Ni se pare un pic ciudat. Pe de o parte, guvernul ne cere să demarăm investiții pentru a crea noi locuri de muncă, pe de altă parte suntem limitați în materie de active pe care le putem folosi drept gaj pentru a obține finanțare și a demara noi investiții. Nu putem înțelege pe deplin această poziție”, a spus Zhangulov.

Sechestrul instituit de ANAF nu a fost ridicat nici acum. În plus, statul nu a demarat încă oficial procedurile pentru licitaţia care ar urma să aducă cele 200 de milioane de dolari în urma vânzării a 26,7% din acţiuni.

Ştirea se actualizează