Sediu al ambasadei SUA din Piaţa Universităţii e scos la licitaţie cu un preţ de 4,5 mil. euro

Celebru astăzi prin afilierea de peste 70 de ani cu Ambasada Statelor Unite ale Americii, palatul din strada Tudor Arghezi nr. 9 și-a recăpătat istoria pierdută, de peste un secol. Cunoscut drept Palatul Maurice Blank, așadar reședință a unuia dintre cei mai importanți bancheri ai României moderne, clădirea de la intersecția străzilor Tudor Arghezi și Blânduziei lua ființă în 1891, sub viziunea primului ei proprietar, din mâna și proiectul celebrului arhitect elvețian Louis Pierre Blanc (1860 – 1903).

Proiectant al unor importante clădiri publice românești, ca Palatul Ministerului Agriculturii, Palatul Facultății de Medicină, Sediul Universității din Iași sau Institutul Victor Babeș, Louis Blanc a lăsat în urmă și o serie importantă de reședințe private, transformând definitiv imaginea Bucureștiului de la 1900 (până astăzi), deși a lucrat doar 20 de ani în România, în special în București.

Palatul a devenit sediul Ambasadei Americane din 1934, și își va păstra rolul până în 2011.

Cu un plan proiectat în forma literei „L”, cu 2.500 metri pătrați construiți în cele 50 de camere și cu o grădină generoasă decorată cu pini și fântână arteziană, palatul Maurice Blank va începe licitația de la 4,5 milioane de euro, iar Artmark speră să obțină în jur de șapte milioane de euro.

Palatul Andrenyi din Arad

Construit între anii 1880-1890, de către o familie de comercianţi înstăriţi din Ghioroc, a căror nume l-a preluat. În 1948, clădirea a devenit Palatul Pionierilor, urmând ca din 1990 să adăpostească Palatul Copiilor.

Faţada palatului a fost realizată în stil Neoroman, cu elemente preluate din stilul Baroc, iar clădirea în formă de „U” este puternic ornamentată cu stucatură, iar flancurile alungite încadrează o grădină. Ferestrele şi uşile, construite din lemn de esenţă nobilă, cu multe ornamente, tavanele şi pereții interiori bogat decorați, scara monumentală interioară executată din marmură, sunt excepţionale şi s-au păstrat intacte până în zilele noastre. 

După naţionalizare, familia Andrényi a pierdut tot, inclusiv clădirea care îi poartă astăzi numele. Bătrânul baron, ca să-şi câştige existenţa, era nevoit să transporte nisip cu o căruţă. Dintre fiii săi, cel mai mare, Karoly, lucra ca şofer pe o vidanjeră, iar cel mai mic a devenit electrician.

Prețul de pornire al palatului de 2.220 mp suprafață utilă și 37 de camere e de 2,5 milioane de euro, iar Artmark mizează pe faptul că va obține în jur de trei milioane de euro.

Palatul de Piatră Udriște Năsturel

Palatul din Herăşti, cunoscut şi sub numele de „Casa de piatră”, este amplasat pe un platou din apropierea râului Argeş. Palatul a fost construit la începutul secolului al XVII-lea, fiind cel mai vechi dintre cele patru palate, din iniţiativa boierului Udrişte Năsturel, cărturar vestit în epocă şi cumnat al domnitorului Matei Basarab.

Clădirea, construită integral din piatră, a fost gândită ca reşedinţă de vară pentru cărturar şi fratele său, Cazan, planul clădirii reflectând acest aspect.

În secolul al XIX-lea, domeniul ajunge în proprietatea lui Miloş Obrenovici, principele Serbiei, care adaugă anumite elemente construcţiei, printre care un turn ce se va pierde în urma incendiului din 1931. 

În ultimii ani, ansamblul s-a aflat în administrarea Muzeului Ţăranului Român, care dorea ca acesta să găzduiască un muzeu al boierului român, iniţiativă ce nu s-a materializat niciodată. În tot acest timp, clădirea a găzduit expoziţii de artă tradiţională. Recent, proprietatea a fost retrocedată.

Licitație pentru Palatul de Piatră începe de la 850.000 de euro, iar prețul ar puea urca până la 1,5 milioane de euro.

Palatul Știrbey

Domeniul de la Dărmănești a intrat în posesia familiei Știrbey în urma căsătoriei prințului Alexandru Știrbey cu o descendentă a familiei Ghica. În urma căsătoriei din 1869 cu Maria Ghica-Comănești, reprezentantă a familiei boierești moldovene, familia Știrbey primește moșiile din județul Bacău – Brusturoasa, Mândrești și Dărmănești. În anii 1863-1864, prințul Alexandru Știrbey a construit conacul de pe moșia Buftea, viața de familie desfășurându-se între mai multe reședințe – iarna la București, primăvara la Buftea, iar vara la rudele din Moldova, la moșiile Comănești și Dărmănești.

În secolul al XX-lea, în urma succesiunii, domeniul de la Buftea îi revine prințului Barbu A. Știrbey (1872-1946), iar moșia Dărmănești ajunge în proprietatea fratelui său, George A. Știrbey (1883-1917), fiul cel mic al cuplului Alexandru și Maria Știrbey. Prin implicarea prințului George Știrbey și grație dezvoltărilor tehnologice și economice ale epocii (căi ferate, exploatări intense de pădure și minerit), moșia începe o nouă etapă și devine căminul tinerei familii George și Elisabeta Știrbey. 

Anul construcției noii reședințe nu este cunoscut cu certitudine, fiind vorba cel mai probabil de 1913-1914. Palatul din Dărmănești, cu o suprafață de 4.500 mp, este dispus pe patru niveluri – subsol, parter și două etaje, cu o terasă semicirculară, iar anexele ocupă aproximativ 1.000 mp. 

În iunie 1948, proprietatea a fost naționalizată și a funcționat până în 1977 ca spital, iar între 1978-1989 ca tabără pentru copii, administrată de Inspectoratul Școlar Bacău. Monumentul a fost avariat semnificativ în această perioadă, fiind afectate inclusiv structura de rezistență, zidăria exterioară, tencuielile interioare, subsolul, tavanele și instalațiile.

În 2005, palatul a fost recuperat de nepoții Elisabetei Știrbey, fiind vândut în 2014, iar acum cumpărătorii interesați trebuie să solicite prețul de vânzare al proprietății.