Şeful FP: Lunga istorie a scandalurilor în privatizare face subiectul foarte delicat. INTERVIU

De ce nu aţi reuşit să convingeţi Guvernul să se ţină de cuvânt? Să respecte promisiunile de a  aduce la Bursă măcar companiile închise din portofoliul Fondului Proprietatea, pe care s-a angajat să le listeze? Măcar să se ţină de cuvânt…

O dificultate a venit din lipsa de stabilitate a guvernelor. Acesta este al cincilea guvern cu care avem de a face în cei doi ani şi jumătate de când am preluat managementul Fondului Proprietatea. Asta categoric nu a ajutat.

Pe de altă parte, în orice ţară un guvern nou este tentat să schimbe anumite lucruri, dar în multe ţări, în privinţa pieţelor financiare, se formează un consens general în anumite privinţe, cum este cea a dezvoltării pieţei de capital. Un astfel de consens trebuie să funcţioneze: ok, dacă se stabileşte faptul că un lucru este important şi că trebuie mers mai departe cu ce s-a început, atunci să fim siguri că, orice am face, nu vom speria şi nu vom alunga investitorii de pe piaţă.

De ce aşa ceva nu merge în România?

Ei bine, aici, din cauza lungii istorii de scandaluri în privatizare,  acesta este este un subiect foarte delicat,  şi este invocat de oricine vine în opoziţie, care poate spune: vindeţi comorile naţionale, sau le daţi gratis… şi aşa mai departe. Cu toate că privatizarea prin bursă este cea mai transparentă şi mai greu de acuzat cale de privatizare.

Fără presiunea FMI am fi vorbit astăzi despre, să zicem, listarea Romgaz la Bursă?

FMI a jucat un anumit rol în problema listărilor. Pârghiile acţionate asupra diferitelor guverne au fost foarte importante.  Noi pledăm de multă vreme pentru seria de listări de care se vorbeşte acum. Când am început, nu era nimic previzibil. Acum există o serie de privatizări şi oferte publice.  Desigur, FMI are la dispoziţie pârghii mai puternice şi acum seria de listări şi oferte publice este în curs de derulare.

Are Franklin Templeton prieteni apropiaţi de FMI?

Lucrăm cu cele mai importante structuri importante implicate în ţară (stakeholders, n.r.)  şi, desigur, FMI este una dintre ele.

Chiar credeţi că Nuclearelectrica şi Romgaz se vor lista anul acesta la Bursă?

Sunt în grafic şi sunt optimist. Există şanse foarte mari ca aceste tranzacţii să se producă. Oferta publică Romgaz este programată în octombrie şi, dacă firma de evaluare a rezervelor îşi va prezenta raportul cândva în iunie, sunt şanse foarte mari ca oferta să se desfăşoare la timp.

Dar desigur, nu ar  mai trebui şi ca pieţele financiare să nu cadă prea  mult? Nu atât de mult ca să fie reactivată scuza favorită a funcţionarilor guvernamentali, că piaţa nu este favorabilă… că preţurile ar fi prea mici?…

Nimeni nu are influenţă asupra deciziilor finale ale Guvernului. Adică intermediarii, Goldman Sachs şi ceilalţi îşi fac bine treaba. Se pare că va fi una dintre cele mai bine structurate oferte, atât pentru  investitorii străini, cât şi pentru cei locali.

Pe de altă parte, chiar şi experienţa celor numai două oferte, de până acum, Trasnelectrica (TEL) şi Transgaz (TGN) arată că, dacă ar fi fost amânate, preţurile obţinute ar fi fost mai mici.

Pentru companiile controlate de stat cel mai bun moment de vândut este ieri.

Şi pentru Hidroelectrica?

Hidroelectrica ar putea ieşi din insolvenţă, în iunie, sper. Depinde şi de bănci şi de rezolvarea unor probleme tehnice, procedurale, dar finanţele companiei, cash flow-ul lunar, au înregistrat niveluri înalte record.

Sigur, este loc destul de îmbunătăţiri şi de reducere a costului operaţiunilor, dar acum provocarea cheie este instalarea unui consiliu de administraţie independent şi, de asemenea, a unei echipe de manageri profesionişti liberi de presiuni politice, care să preia treaba de la dl. Borza (administratorul judiciar al Hidroelectrica, n.r.).

Altfel, există un risc foarte mare ca, după ieşirea din insolvenţă, lucrurile să se întoarcă, peste noapte, de unde au plecat şi asta ar fi un dezastru.

Prezenţa lui Mark Gitenstein (fostul ambasador al SUA la Bucureşti, n.r.) în Comitetul Reprezentanţilor Acţionarilor FP va îmbunătăţi şansele Fomdului Proprietatea de a fi mai convingător în relaţiile cu Guvernul?

Mai întâi: relaţiile noastre cu Guvernul nu sunt rele. Sigur am avut opinii diferite în unele probleme şi am fost de acord în altele, dar în ultimă instanţă, dacă oficialii guvernamentali lucrează în interesul ţării şi al companiilor româneşti, şi dacă înaintea acestuia nu este pus interesul personal al oficialilor,  atunci suntem în aceeaşi barcă.

Dl. Gittenstein nu este încă în Consiliu,  dar, desigur, dacă acţionarii îl vor alege, prezenţa sa va adăuga, categoric, un plus de greutate Consiliului. Va fi mai  solicitant pentru noi, managerii, dar relaţiile cu autorităţile vor beneficia de pârghii mai puternice şi cu celelate principale părţi interesate (stakeholders, n.r.).

De la preluarea managementului FP., nu aţi cumpărat nici măcar o acţiune a unei  companii din România, nouă pentru portofoliul FP.  Este acesta un  management activ de portofoliu?

E devărat, nu am cumpărat, dar există un motiv foarte bun pentru asta. Noi administrăm FP în interesul acţionarilor şi să le livrăm câştig pentru ei.

Există două căi de a face asta: Una este să creştem prin management valoarea unitară a  activelor nete ale fondului (valoarea de piaţă a portofoliului, VAN,  raportată la numărul de acţiuni, n.r.). Asta facem acum, prin implicarea în activitatea companiilor din portofoliu şi crearea cadrului de rglementări pentru performanţele lor.

Cealaltă cale este să reducem diferenţa dintre VAN/acţiune şi preţul acţiunii, discountul. Acesta este acum de circa 45%, ceea ce înseamnă că nu există o investiţie mai bună pe care o putem face acum, decât în  propriile acţiuni. Asta va însemna un profit pentru acţionari de aproape 100%.

Şi asta consideraţi că este foarte activ. Un mod foarte activ de administrare….

Este realitatea.

Există pe piaţă, printre analişti, părerea că presiunea formidabilă pentru acordarea de dividende  vă forţează  să alegeţi răscumpărarea acţiunilor proprii, ca metodă rapidă de creştere a preţului de piaţă şi de reducere a discountului…

Da, pentru acţiunile noi la alte companii trebuie timp pentru a realiza valoarea.

…dar că achiziţia propriilor acţiuni ar avea efecte temporare, preţul va scădea la loc… Şi, distribuind anual dividende de peste 500 de milioane de lei, capitalul Fondului s-ar evapora în 15 20 de ani …

Presupunând că activele nete nu se vor schimba în acelaşi timp.

Păi asta spun analiştii, că după rascumpărarea propriilor acţiuni, preţul FP va scădea din nou, şi apoi, veţi aplica metoda vânzării de active, preţul va creşte din nou o vreme, apoi va scădea din nou şi discountul va creşte la loc, şi…

Când discountul se va menţine la niveluri mici acceptabile, atunci va avea sens să facem noi investiţii şi să ne concentrăm pe această cale ca să creştem activele nete

Vă doresc succes. Dar după ce aţi obţinut  de la acţionari aprobarea de a vinde 20% din activele nete, fără a-i mai consulta, aceasta a rămas în memoria pieţei ca un semn că acţionarii semnificativi, precum fondurile de investişii ale Elliott Associates sau ale companiei City of London, ar putea presa mai departe pentru dividend şi Franklin Templeton nu va mai avea încotro decât să vândă din active ca să facă faţă presiunii, fără să cumpere altceva în loc.

Ce este rău pentru acţionari să vindem părţi importante, până la 20%, din activele nete?

Fără să mai şi cumpăraţi ceva?

Da, dar ce este rău pentru acţionari să vindem din activele nete?

Nimic. Doar că un broker îmi spunea că nici Fondul Proprietaea nici SIF-urile nu sunt eterne…

Ar putea fi cazul, nu ştiu. Este prea devreme de spus. Orice companie şi, în special, orice fond de investiţii poate exista atât timp cât există o piaţă pentru aceasta.

Cred că, pe termen lung, există o piaţă pentru un fond românesc de acţiuni concentrat doar pe această ţară, pur şi simplu pentru că există încă multe oportunităţi aici, multă valoare de creat.

Întrebarea este: „care este mărimea unui asemenea fond, astfel încât să poată fi condus la fel ca alte fonduri închise (fără emisiune continuă de titluri proprii, n.r.) din lume? În acest moment, uitându-ne la dimensiunea pieţei, şi la lichiditatea pieţei, şi la dimensiunea activelor noastre, e clar… Fondul (Proprietatea, n.r) e mult prea mare pentru piaţă.

La un moment dat, bănuiesc că va exista echilibrul exact între dimensiunea pieţei şi dimensiunea Fondului.

În acest moment, putem să presupunem că dimensiunea Fondului va continua să se micşoreze. Dimensiunea, nu valoarea pe acţiune. Dar unde se va opri, depinde de cât de repede se va dezvolta piaţa.