Semnal de alarmă: reţeaua electrică naţională este veche, multe echipamente şi-au depăşit durata de viaţă, dar reparaţiile sunt mici şi puţine

„Din totalul Liniilor Electrice Aeriene (LEA), 83,6% dintre acestea au anul punerii în funcțiune în perioada 1960-1979, 14,07% între anii 1980 și 1999, iar cca. 2,31% după anul 2000. Se constată un procent redus de puneri în funcțiune după anul 2000”, arată în raportul pe 2016 al Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) referitor la starea tehnică a reţelelor.

Vechimea duce, evident la uzură. „Se remarcă un grad de utilizare foarte ridicat (91,94%) pentru LEA puse în funcțiune până în anul 1979 (83,6% din totalul liniilor electrice aeriene în funcțiune)”, scrie în raportul ANRE. Gradul de utilizare a LEA reprezintă raportul procentual între durata de funcţionare a acestora şi durata de viaţă normată, care este de 48 de ani.

Liniile de înaltă tensiune sunt cele de 110kV, 220 kV, 400 kV şi 750 kV. Cea mai proastă situaţie se înregisatrează în cazul liniilor de 110 kV construite până în anul 1979, care au un grad de utilizare de peste 100% (108%), adică şi-au depăşit durata de viaţă normată. Este adevărat că lungimea reţelelor aflată în această situaţie este destul de mică (doar 9 km-reţeaua de 110 a Transelectrica fiind oricum scurtă şi mai puţin importantă), însă situaţia este doar cu puţin mai bună în celelalte cazuri: atât cei 3.700 km de linie de 220 kV, cât şi cei 3.600 km de linie de înaltă tensiune de 400 kV, puse în funcţiune înainte de 1979 mai au doar puţin timp înainte să le expire durata de viaţă, având grade de utilizare de 92,5%, respectiv 91,1%.

În total, reţeaua de transport a energiei electrice a României are o lungime de 8.834 km de linii de înaltă tensiune.
Detalii despre vechimea reţelei şi gradul de uzură puteţi vedea în cele două tabele de mai jos:

Situaţia este asemănătoare în cazul transformatoarelor. „Din puterea totală instalată în transformatoare/autotransformatoare cca. 17% a fost pusă în funcțiune între anii 1960 și 1979, 24,2% între anii 1980 și 1999, iar 58,9% după anul 2000”, se arată în raportul ANRE. Facem totuşi precizarea că durata de viaţă normată a unui transformator este de doar 24 de ani, ceea ce arată că, deşi Transelectrica a investit mai mult pe această zonă, gradul de uzură este totuşi destul de avansat, iar multe dintre echipamente şi-au epuizat durata de viaţă normată.

„Se constată că majoritatea transformatoarelor/autotransformatoarelor puse în funcțiune înainte de anul 2000 au durata de funcționare depășită (cca. 41% din puterea totală instalată). Pentru restul de transformatoare/autotransformatoare gradul de utilizare mediu raportat la puterea instalată este de cca. 33%”, scrie în raportul ANRE.

Situaţia detaliată, în tabelul de mai jos:

Retehnologizările se fac destul de lent. În ultimii doi ani, nu a fost schimbat niciun km de linie electrică de înaltă tensiune. Însă, în ultimii cinci ani, Transelectrica a reuşit să retehnologizeze 13 dintre cele 81 de staţii electrice pe care le deţine.

Anul trecut, reparaţiile au fost realizate doar în proporţie de 48%, pentru cele capitale, şi 43% pentru cele curente, din cele programate (în creştere faţă de cele 32% şi respectiv, 37% aferente anului anterior). În total, „în anul 2016, din punct de vedere valoric, programul de mentenanţă s-a realizat în proporţie de 66%, comparativ cu valoarea de 54% a anului anterior.
Cel mai mare procent de realizare se înregistrează la mentenanţa minoră, respectiv 82,4 % față de program, în timp ce programul de mentenanţă majoră (RK şi RC – reparaţii capitale şi curente) a fost realizat în proporţie de 46,9%”, spune ANRE.

Autoritatea constată că dacă la lucrările de mentenanţă minoră lucrurile au stat mai bine, la cele de mentenanţă majoră situaţia a fost nesatisfăcătoare, din cauze care nu sunt imputabile doar companiei, şi a emis şi câteva recomandări pentru Transelectrica.

„La baza asigurării siguranței în funcționare a RET (reţeaua electrică de transport – n.red.) a stat mentenanța preventivă minoră (inspecții și revizii tehnice) realizată în proporție de peste 90 %, respectiv reparațiile rezultate în urma mentenanței preventive minore (RCT) realizate de asemenea valoric în proporție de peste 80%.
Mentenanța preventivă minoră (…) are ca scop preîntâmpinarea unor defectări mai ample cu consecințe grave asupra instalațiilor RET. Acest tip de mentenanță influențează direct (în sensul diminuării) necesitatea unor intervenții accidentale, în anul 2016 fiind necesară utilizarea doar a 58% din suma alocată pentru această categorie”, spune ANRE.

„În ceea ce privește mentenanța majoră (reparații curente și capitale), aceasta se realizează pe baza unor contracte încheiate în urma derulării unor proceduri de achiziție concurențiale. Printre principalele cauze ale valorilor mici realizate la acest tip de mentenanță se numără:

– dificultăți în derularea procedurilor de achiziție cauzate de schimbarea legislației în domeniul achizițiilor sectoriale (Legea 99/2016) și a normelor metodologice de aplicare a acesteia (HG 394/2016), solicitările de clarificări ale ANAP și ale ofertanților, documentații de achiziție nefinalizate;

– neprezentarea niciunui ofertant la achiziția unor contracte, cu reluarea procedurii de achiziție publică (un exemplu este contractul de prestare servicii de întreținere a culoarului de siguranță a LEA din gestiunea a două sucursale de transport);

– valorile adjudecate în urma procedurilor concurențiale de achiziție sunt mai scăzute față de valorile estimate și programate sau valorile decontate au fost mai mici decât cele programate;

– nu a fost cazul ca anumite lucări să fie derulate, ele depinzând de alte lucrări, care nu au fost inițiate;

– dificultăți în obținerea avizelor și autorizațiilor de la diverse entități ale statului;

– condiții meteo nefavorabile efectuării unor lucrări programate (în special la LEA, la elementele de construcții din stațiile electrice de transformare, efectuarea zborurilor programate în vederea inspecției multispectrale);

– dificultăți în acordarea retragerilor din exploatare/reprogramări ale retragerilor din exploatare ale instalațiilor, pe fondul unor situații din sistemul energetic favorabile producerii de energie din surse regenerabile (eoliene, fotovoltaice);

– întârzieri și probleme în derularea lucrărilor, întârzieri în aprovizionarea cu componente, subansamble și material”, spune ANRE.

„În vederea creșterii procentului de realizare a mentenanței majore ANRE a solicitat OTS (operatorul de transport şi sistem Transelectrica – n.red.) aplicarea măsurilor necesare de actualizare periodică a programelor de mentenanță, cu luarea în considerare a valorilor contractate, mai buna corelare a retragerilor din exploatare pentru realizarea lucrărilor de mentenanță și investiții, continuarea demersurilor la autoritățile competente pentru simplificarea procesului de obținere a autorizațiilor și de plată a taxelor necesare inițierii lucrărilor, utilizarea unor proceduri de achizitie simplificate, prevederea în contracte a unor clause mai stricte în ceea ce privește întârzierile în procesul de aprovizionare a bazei tehnico-materiale și analize periodice ale stadiului de derulare a contractelor, coordonate la nivelul direcției de profil”, mai spune reglementatorul.