Semnale pentru ieftinirea gazelor populației. Se fac tranzacții la prețuri foarte apropiate de cel reglementat, cotațiile sunt în scădere

În data de 11 februarie, pe una dintre platformele de piețe centralizate ale OPCOM (PCGN-LE), s-a perfectat o tranzacție cu gaze, cu livrare în al doilea trimestru al anului, la prețul de 70 de lei/MWh, deci cu doar doi lei peste prețul reglementat cu care producătorii din România sunt încă forțați să vândă furnizorilor gaze pentru consumul populației. Cantitatea este relativ mica, de doar 250 MWh/zi, cu livrare în toară perioada aprilie-iunie și a fost consemnată o singură tranzacție, dar este un semnal de preț.

Nu știm dacă gazele vândute sunt din producție internă sau din import, pentru că există și această posibilitate: se poate face profit în condițiile în care, la Central European Gas Hub, de referință pentru piața noastră, cotația forward pentru trimestrul doi 2020 este, în medie de 10,36 euro. Adică sub 50 de lei MWh, deci mult sub cei 68 de lei reglementați de la noi. Ceea ce, socotind și costurile de transport și rezervare de capacitate, ar putea conduce la un business cu un profit doar din cumpărarea gazelor de la hubul austriac și revânzarea lor pe piața românească.

Mai mult, tranzacțiile din ultima vreme cu livrare luna viitoare (martie) indică și ele același trend de scădere. În aceeași zi, 11 februarie, pe platforma gas forward a Bursei Române de Mărfuri, s-au vândut aproape 18.000 MWh de gaze, cu livrare în martie, la prețul mediu de 68,25 lei/MWh (două tranzacții). Cantitatea, la fel, este mică, dar indică și ea tendința de scădere: pe aceeași platformă, cei 163.000 MWh tranzacționați în ianuarie cu livrare în februarie (două tranzacții), au au avut un preț mediu de 75,8 lei/MWh.

Cantitățile sunt mici, și prețurile în scădere sunt oricum normale dat fiind că, în mod tradițional, după trecerea sezonului rece, gazele se ieftinesc. Însă, în acest an, ieftinirea ar putea fi accentuată de mai mulți factori: supraoferta de gaze de pe piața europeană (și rusesc, transportat pe conducte, și LNG), depozitele care nu s-au golit pentru că a fost cald, situație valabilă inclusiv în România-dacă gazele nu vor fi puse pe piață, se va plăti un nou ciclu de înmagazinare. Pe scurt, există gaz din abundență.

Citește și:

3,4 milioane de români vor primi acasă scrisori de la furnizorii de gaze, contractele trebuie schimbate. Ce trebuie să știți

În aceste condiții, este posibilă chiar o scădere a prețurilor pentru populație, care de la 1 iulie nu vor mai plăti prețurile reglementate de stat. De ce spunem asta:

Acum, în factura consumatorului casnic, prețul final reglementat (cu transport, distribuție, marjă de furnizare) este de 125,17 lei/MWh, fără TVA, pentru clienții Engie și de 136,49 lei/MWh, fără TVA, pentru clienții E.On. Cei doi furnizori iau doar gazul din producția internă-majoritatea, la preț reglementat de 68 de lei (producția curentă) și mai scump (91 de lei) din înmagazinări-mai puțin. Însă consumatorul plătește în factură, pe lângă acest gaz, și o componentă de recuperare a costurilor nerecunoscute în trecut, până la 1 iulie, dată la care aceasta va dispărea. Atunci, este posibil ca prețul final al gazelor propus prin noile contracte concurențiale (nu mai există nimic de recunoscut din urmă) să fie chiar mai mic decât cel plătit acum pe reglementat, dar acest lucru depinde și de evoluțiile viitoare-un furnizor pentru populație propune un preț fix timp de un an, în general.