La data de 11 august 2023, un comitet ad hoc desemnat în conformitate cu regulile Centrului Internațional pentru Reglementarea Diferendelor relative la Investiții de la Washington (ICSID) a emis decizia de respingere a acțiunii în anulare depusă de Alpiq AG Elveția (Alpiq) împotriva Statului Român, reprezentat în proces de Ministerul Energiei.
Prin această soluție a fost menținută hotărârea din data de 9 noiembrie 2018, prin care pretențiile Alpiq au fost respinse în totalitate, considerând nefondată solicitarea Alpiq de a primi despăgubiri în valoare de aproximativ 450 de milioane de dolari pentru denunțarea contractelor de vânzare-cumpărare de energie a traderilor cu SPEEH Hidroelectrica.
Hotărârea pronunțată de comitetul ad hoc, format din trei arbitri, obligă Alpiq la plata cheltuielilor de judecată și marchează soluționarea definitivă a litigiului arbitral în favoarea Statului Român.
Sebastian Burduja, ministrul energiei: „Salutăm hotărârea definitivă a tribunalului arbitral internațional de la Washington, ICSID, care aduce României o binemeritată victorie la peste opt ani de la startul procedurii arbitrale. Statul român a avut o conduită corectă și și-a respectat obligațiile asumate fără a încălca drepturile investitorului Alpiq, iar soluția pronunțată la Washington certifică acest fapt. Mulțumim pe această cale echipelor de avocați de la Zamfirescu Racoți Vasile & Partners și Tănăsescu Gavrilă & Asociații pentru suportul juridic acordat pe parcursul acestui proces arbitral complex. ”.
Prin acțiunea arbitrală Alpiq AG v. Romania (ARB/14/28) promovată în fața tribunalului arbitral ICSID și inițiată în data de 17 noiembrie 2014, compania-mamă a traderilor de energie Alpiq solicitase obligarea României la plata a peste 450 de milioane $ cu titlu de despăgubiri, pretinzând încălcări ale drepturilor sale legat de deschiderea procedurii de insolvență a SPEEH Hidroelectrica SA și denunțarea contractelor de vânzare-cumpărare de energie încheiate de către traderii Alpiq cu SPEEH Hidroelectrica SA. Alpiq afirmase că România a nesocotit drepturile sale garantate prin tratatul bilateral de investiții dintre România și Elveția (BIT, 1993) și Tratatul privind Carta Energiei (ECT, 1994), invocând, printre altele, motive precum exproprierea investiției și încălcarea obligației statului de a acorda un tratament just și echitabil.