SIF-urile pun banii la comun. În ce vor să investească şi ce se va întâmpla cu dividendele
Societăţile de Investiţii Financiare (SIF) sunt cei mai mari instituţionali români, cu excepţia Fondului Proprietatea (FP) şi a două sau trei fonduri mutuale.
SIF-urile chiar sunt, în realitate, cei mai mari investitori, din moment ce strategia FP este să investească doar în propriile acţiuni în viitorul previzibil, iar fondurile mutuale mari nu au liber la acţiuni.
În 20 februarie, la Bursa de Valori Bucureşti (BVB) au avut loc şapte mari tranzacţii speciale („deal”) cu acţiunile SIF Muntenia (SIF4) şi SIF Moldova (SIF2), în valoare de peste 70 de milioane de lei (16 milioane de euro). Astfel, şi-au schimbat stăpânii pachete de 4,13% din acţiunile SIF2, respectiv de 4,99% din SIF4.
SIF Banat Crişana (SIF1) a fost nevoită să recunoască achiziţia pachetului de la SIF Muntenia (SIF4), pentru că o controlează indirect, prin societatea de administrare a acesteia, pe care o deţine împreună cu SIF Moldova (SIF2).
De aceea există suspiciunea că şi pachetul SIF2 ar fi putut fi luat tot de SIF1. Şi dacă nu ar fi întemeiată suspiciunea, percepţia pe piaţă este că alianţa cea mai probabilă dintre sif-uri este SIF1 +2+4.
„Anul trecut SIF1 şi SIF2 au achiziţionat SAI Muntenia Invest, administratorul SIF4, tranzacţie care ar putea fi o dovadă a unui interes comun”, remarcă Bogdan Gherghe, analistul de la casa de brokeraj Tradeville, într-un dintre răspunsurile la întrebările ECONOMICA.NET.
Ce ar putea face împreună cu banii lor cele trei SIF-uri, care au obţinut un profit de peste 300 de milioane de lei, anul trecut?
Deja managementul SIF1, condus de omul de afaceri Dragoş Bîlteanu, a propus ca tot profitul acesteia să meargă la investiţii şi nu la dividende.
„Ar putea fi promovate cu precădere proiectele în domeniul imobiliar precum şi achizitionarea „la comun” a unor pachete de control la companii listate sau nelistate”, răspunde Dragoş Manolescu, directorul de investiţii al OTP Asset Management România.
În general, desigur, se vor înregistra „susţinerea reciprocă între conducerile SIF-urilor la următoarele alegeri” (Dragoş Manolescu) şi „colaborarea pentru administrarea eficientă a societăţilor unde au participaţii împreună” (Bogdan Gherghe).
Altfel, „considerăm destul de redusă posibilitatea ca SIF-urile sau o parte din ele să se implice într-un proiect mare de invesţii. Puteau să investească în proiecte comune şi înainte de modificarea recentă a reglementărilor. Ce am observat este că există companii la care au participaţii comune, ceea ce îi ajută in procesul de administrare sau în negocierea unor beneficii”, a continuat Bogdan Gherghe.
Nu autostrăzi
Ideea că SIF-urile nu sunt tipul de fonduri de investiţii pe termen lung pare contrazisă de strategia SIF Banat Crişana (SIF1), orientată de Dragoş Bîlteanu, spre administrarea separată a companiilor (cu active) imobiliare şi spre investiţiile hoteliere.
„Proiectul de înființare a unui holding hotelier, care să grupeze companiile din portofoliu care activează în acest domeniu, rămâne o prioritate în anul 2014, cu atât mai mult cu cât proiectul SIF Imobiliare dă primele semnale că o structură unitară de administrare a companiilor care activează într-un domeniu este eficientă” se spune în raportul SIF1 pe 2013.
Şefii SIF-urilor nu-şi pot refuza avantajele de a fi investitori imobiliari şi nici investitori în turism, domeniu adeseori confundat cu cel dintâi de oamenii de afaceri români, oricât de mari.
Totuşi, dacă nu provin din tranzacţii imediate, banii din investiţiile în domeniile numite mai sus se întorc doar după mulţi ani.
Apetitul redus pentru plasamente pe termen lung este şi una dintre cauzele care împiedică SIF-urile să participe la proiecte de mari investiţii.
Astfel că scopurile unor investiţii comune nu pot fi foarte diferite de achiziţia unor active care să fie vândute cât mai curând după aceea în profit.
O variantă ar fi şi găsirea unui cumpărător pentru companiile la care SIF-urile aliate sunt deja acţionare.
„Principalul motiv pentru care una dintre SIF-uri ar acumula o participaţie la o alta ar trebui să aibă legătură cu aşteptările privind randamentele viitoare superioare. În acest sens, ţinta ar putea fi acele SIF-uri care se tranzacţionează la un decalaj semnificativ faţă de portofoliul net şi care au capacitatea să aduca randamente bune investitorilor”, ne spune Bogdan Gherghe, de la Tradeville.
Efecte adverse
Faptul că actualii lideri ai SIF-urilor vor căuta să-şi consolideze unii altora poziţiile la controlul SIF-urilor, prin achiziţii reciproce de acţiuni şi prin voturi favorabile la alegeri, nu ar fi singurul efect rău văzut de piaţă.
„Politica de dividende ar putea fi negativ influenţată din cauza necesităţii de lichidităţi pentru proiecte comune. Din acest motiv, SIF-urile ar putea deveni mai putin interesante pentru investitorii mici/minoritari”, crede Dragoş Niculescu, de la OTP Asset Management.
De asemenea, restructurarea portofoliilor SIF-urilor ar putea urma căi obscure, mai puţin cunocute de ceilalţi acţionari.
Mai mult, acţiunile tezaurizându-se reciproc, lichiditatea şi importanţa lor la Bursa de Valori Bucureşti (BVB) ar putea scădea considerabil.
La limită, 20% din acţiunile unei un SIF pot fi controlate de celelalte surate. Având în vedere că mai puţin de 50% dintre acţionarii unei SIF sunt activi, unei eventuale alianţe nu îi va fi greu să decidă soarta şi politica societăţii în cauză.
Puţină lume şi-ar dori să mai aibă acţiuni la o „afacere de familie”.