Sindicatele şi patronatele cer refacerea politicilor privind energia electrică şi gazele naturale

Scrisoarea deschisă, adresată preşedintelui Traian Băsescu, premierului Victor Ponta, preşedinţilor celor două camere ale Parlamentului, miniştrilor Economiei şi Energiei, şefului Misiunii FMI pentru România, Andrea Schaechter şi şefului Reprezentanţei Comisiei Europene în România, Angela Filote, este o „ultimă soluţie” în încercarea de a insista ca autorităţile să găsească, urgent, soluţii corecte pentru marile companii industriale din România, susţin semnatarii documentului.

„Dacă România nu va implementa rapid măsuri substanţiale pentru rezolvarea situaţiei din domeniile de energie electrică şi de gaze naturale, riscul relocării se transformă în realitate, în scurt timp. Povara costurilor uriaşe şi artificiale care ameninţă industriile producătoare are, de asemenea, consecinţe potenţial ireparabile asupra economiei naţionale. În ciuda aşa-zisei strategii publice de axare pe industria naţională, ca motor al creşterii economice, ne aflăm, acum, într-o situaţie disperată. Distorsiunile provenite de la politicile privind electricitatea şi gazul natural, care au continuat în ultimul an, au avut un impact negativ semnificativ asupra competitivităţii industriilor energo-intensive din România şi, în cele din urmă, asupra sustenabilităţii şi a viitorului acestor industrii”, se arată în scrisoarea semnată de organizaţiile sindicale şi patronale.

Semnatarii susţin că majorarea artificială a preţului la gazul natural, ca rezultat al aşa-zisei liberalizări a pieţei, duce la costuri de operare pentru companiile industriale din România la niveluri incomparabile cu ale oricăruia dintre competitori.

„Vă atragem, respectuos, atenţia că liberalizarea pieţei gazelor naturale este exclusiv un proiect teoretic, deoarece îi lipseşte prima cerinţă pentru o asemenea piaţă: posibilitatea reală de a alege furnizorul. În realitate, acest proiect nu face decât să alinieze preţul gazului din producţia internă la cel de import, fără să ofere consumatorilor posibilitatea alegerii furnizorului. În schimb, conduce la o creştere de circa 160% a preţului gazului din producţia internă, ceea ce înseamnă o majorare a facturii de peste 70%, în mai puţin de doi ani”, se mai arată în scrisoarea transmisă luni.

Semnatarii spun că nicio companie nu poate suporta o asemenea majorare şi, în prezent, singura soluţie constă în cumpărarea gazului de la un singur furnizor principal pentru Europa de Est, din cauza faptului că nu a fost creată o infrastructură pentru a putea alege.

În acest fel, au arătat sursele citate, România va fi obligată să achite un preţ mult mai mare la gaz decât cel plătit de competitorii din regiunea Mării Negre, în contextul în care preţul gazului de import este mai mare decât cel înregistrat pe principalele pieţe europene, ceea ce transformă România dintr-o ţară competitivă, într-una care are cele mai mari costuri.

„Avem nevoie de o perioadă de tranziţie – în conformitate cu reglementările Uniunii Europene – până la momentul la care sunt întrunite condiţiile pentru o piaţă liberă şi competitivă. O asemenea perioadă va putea fi folosită pentru dezvoltarea atât a unor surse alternative de gaze naturale, care să elimine dependenţa energetică, cât şi a unui cadru de reglementări operaţional. Piaţa gazelor naturale, aşa cum este ea acum, nu numai că nu favorizează competiţia, dar ne pune într-o situaţie critică. În plus, procesul subvenţionării energiei regenerabile, care a crescut exploziv într-o perioadă scurtă de timp, nu este implementat şi administrat într-o manieră eficientă din punct de vedere al costurilor, făcând ca industria din România să devină tot mai puţin competitivă”, se mai arată în scrisoarea deschisă.

Organizaţiile sindicale şi patronale precizează că presupunerea conform căreia energia verde ar duce la o scădere a preţurilor energiei s-a dovedit falsă, luând în considerare că preţul mediu de piaţă pentru un MWh este mai mare comparativ cu anul trecut, faţă de cel al competitorilor, atât din Uniunea Europeană, cât şi din regiunea Mării Negre.

Potrivit acestora, consumatorii industriali au plătit, în 2013, cu 21 la sută mai mult pentru fiecare MWh, comparativ cu 2010, iar companiile din România au un cost mediu al energiei electrice de 80 de dolari/MWh, în vreme ce competitorii lor plătesc aproximativ 50 de dolari/MWh în Germania, 60 de dolari/MWh în Franţa sau mai puţin de 40 de dolari/MWh în Statele Unite ale Americii.

„În România, peste 30 de dolari/MWh din preţul energiei electrice reprezinţă exclusiv subvenţii, precum eco-taxele pentru energia regenerabilă şi pentru cogenerare, tarife de transport şi de infrastructură. Consumatorii industriali nu ar trebui să plătească mai mult de o cotă parte corectă din costurile pentru tehnologii regenerabile. Deşi înţelegem beneficiile potenţiale pentru mediu ale unor surse ecologice de energie, solicităm autorităţilor să reanalizeze dezechilibrele generate de subvenţii”, se mai arată în document.

Iniţiatorii scrisorii spun că industrii care au investit peste 10 miliarde de euro direct în economia românească şi care angajează peste 500.000 de oameni sunt obligate să sprijine sectoare care creează cel mult 4.000 de locuri de muncă. Aceştia atrag atenţia că un asemenea model va duce, într-o perioadă foarte scurtă de timp, la relocarea industriei către economii mai prietenoase, lăsând în urmă sute de mii de şomeri români şi ducând la pierderea atractivităţii ţării pentru investitori.

„Normele europene stipulează, deja, posibilitatea ca statele membre să ofere exceptări de la plata eco-taxelor de 80-85 la sută, ca parte a programului de reindustrializare a Europei. Consumatorii industriali de energie nu trebuie pedepsiţi pentru că vor să îşi dezvolte afacerile în România şi nu ar trebui să plătească mai mult decât este corect pentru energiile verzi sau pentru gaz. România trebuie să se alinieze la actualele tendinţe din Uniunea Europeană şi din întreaga lume şi să se concentreze pe viitorul economiei pe termen lung, oferind industriilor locale un tratament corect, care să vină în sprijinul competitivităţii”, susţin semnatarii scrisorii deschise, precizând că alternativa este că, în următoarele câteva luni, România se va confrunta cu o închidere masivă a unor sectoare de producţie şi cu reducerea generală a activităţii companiilor industriale.

Ei semnalează şi faptul că pentru populaţie creşterea facturilor la energie (până în 2018) va fi mai mare decât creşterea veniturilor, astfel încât se va mări în mod apreciabil grupul consumatorilor vulnerabili şi, ca urmare, mărimea fondurilor de protecţie socială necesare.

În acest context, organizaţiile sindicale şi patronalese solicită aplicarea de urgenţă a unor soluţii pentru salvarea companiilor industriale din România şi pentru o politică echilibrată şi corectă în domeniul energiei.

Scrisoarea deschisă este semnată de Asociaţia Marilor Consumatori Industriali de Energie (ABIEC), Confederaţia Patronală din Industrie, Agricultură, Construcţii şi Servicii din România (Conpirom), de alte federaţii patronale, de Confederaţia Naţională Sindicală „Cartel Alfa” şi de federaţiile membre din industria metalurgică, chimie şi petrochimie, organizaţii care reprezintă peste 500.000 de angajaţi şi 3.500 de companii din România.