Sistemul bancar românesc, victima „unui atac de phishing” pentru spălarea banilor? La cererea DIICOT, BNR a luat câteva bănci la puricat

După toate probabilităţile, avem de-a face cu filiere care lucrează de ceva mai mult timp în România, de vreme ce primele sesizări primite de DIICOT de la diverse firme şi chiar de la ofiţeri bancari de rang inferior, fac abia acum obiectul unor investigaţii BNR privind deschiderea de conturi curente la unele bănci din România. Aşa cum au declarat sursele consultate de ECONOMICA.NET există suspiciune de fraudă internaţională, la care „din neştiinţă sau din rea-credinţă” au participat şi mai multe bănci din România.

Controalele BNR se află în plină desfăşurare în băncile comerciale, accentul fiind pus pe modul de aplicare a legislaţiei MIFID II de către instituţiile de credit şi cercetarea unor acţiuni suspecte de spălare de bani. Verificările realizate de BNR până în prezent indică patru bănci mai implicate în procesul de spălare de bani sau de pierdere a urmei banilor. Procesul este pornit din afara graniţelor ţării, dar doar una dintre unităţile bancare de la noi este nucleul de bază al operaţiunilor din România. Deoarece cercetările BNR nu sunt finalizate, nu putem face publice numele instituţiilor de credit implicate.

În cazul în care BNR constată nereguli în modalităţile de deschidere a conturilor pentru unele persoane, nereguli făcute din greşeala sau cu intenţia bancherilor care au operat respectivele conturi, BNR poate cere schimbarea managementului respectivei bănci. Pedepsele mai puţin aspre sunt sesizarea scrisă şi amenda. DIICOT va deschide dosare penale la finalizarea anchetei. Surse din mediul bancar au declarat pentru ECONOMICA.NET că neregulile semnalate momentan arată că sistemul bancar românesc s-a confruntat/se confruntă cu o serie de atacuri, încercări de testare a nivelului de rezistenţă al băncilor la tentativele de spălare de bani. Sursele citate susţin că sumele care au făcut obiectul tranzacţiilor prin conturile deschise aici fără ca banca să verifice provenienţa banilor sunt de ordinul a câtorva sute de mii de euro, care au fost derulate printr-un număr foarte mare de bănci, circa 16 bănci.

Alte surse din mediul financiar bancar consultate de ECONOMICA.NET arată că această schemă durează de ceva vreme şi probabil că cele câteva sute de mii de euro sunt câteva sute de milioane de euro, cu atât mai mult cu cât piaţa bancară s-a sofisticat, chiar şi în România, iar platformele de tranzacţionare aduse dela băncile mamă şi implementate urgent şi în România au jucat şi ele un rol. În plus, bancherii respectivi îşi amintesc că în urmă cu doi trei ani a mai existat o astfel de tentativă de „phishing”, când o serie de cetăţeni străini au încercat înfiinţarea unor IFN-uri prin care să poată spăla bani mai apoi. „Reticenţa BNR în faţa instituţiilor financiare nebancare i-au determinat să renunţe atunci şi probabil au atacat până la urmă sistemul bancar, pentru că tot printr-o bancă ar fi trebuit să lucreze”, spune una dintre sursele consultate de ECONOMICA.NET. Aşa că, persoanele respective s-au reprofilat şi au început să încerce să vadă cum se pot folosi de băncile existente la noi.

Avocatul Gheroghe Piperea susţine într-o postare pe Facebook că „O mare parte dintre cele 100 de milioane de indentităţi electronice puse în comun de statele participante la sistemul de combatere a spălării banilor, sistem pus la punct de Directiva a 4-a a AML , au fost „pierdute” intenţionat în intervalul în care au fost manipulate de lucrătorii de la Ministerul Afacerilor Interne”. Tot el precizează că în dosarele instrumentate de DIICOT se regăseşte şi plângerea unei firme din România cu acţionariat german care ar fi pierdut 40 de milioane de euro din cauza acestor jonglerii bancare.

Cert este că, odată cu deschiderea acestor anchete, se dovedeşte că şi sistemul bancar românesc a devenit „atractiv” pentru operaţiuni sofisiticate de spălare de bani, iar istoricul (cazul Blejnar, Codruţ Marta) arată cât de uşor au fost plimbaţi prin băncile din România cei 50 de milioane de euro care au fost reuniţi apoi în SUA de soţii Nemeş şi descoperiţi abia acolo de către FBI. În plus, deschiderea unui cont bancar la o bancă din România nu este o chestiune foarte atent verificată. De obicei se dă atenţie formei şi nu fondului. Mai exact, la Banca Transilvania de exemplu este cel mai rapid proces de deschidere a unui cont curent, dar trebuie să ai la îndemână absolut toate hârtiile solicitate de bancă. La Raiffeisen Bank, toate actele de deschidere a unui cont sunt strânse şi trimise la un centru zonal care decide dacă respectivul solicitant se încadrează sau nu la deschiderea contului. Şi la BRD deschiderea de cont se face relativ uşor dacă ai hârtiile necesare. La OTP Bank şi la Garanti Bank decizia de deschidere a contului curent se ia pe loc, dacă ştii exact forma cerută de bancă şi o pregăteşti din timp. În plus, sistemul nostru bancar nu permite încă verificări rapide ale transferurilor de bani.