Slovenia, o altă poveste de „succes” a zonei euro
Fostul oficial al Băncii Centrale Europene nu a explicat, totuşi, cum este posibilă reducerea datoriei, când un „haircut” de 110 miliarde euro este înlocuit cu împrumuturi de 130 de miliarde.
Acum pieţele şi-au îndreptat atenţia către Portugalia, Spania şi chiar Irlanda, căreia i-a fost refuzată cererea de amânare a plăţilor pentru o datorie de 3,1 miliarde euro, care ajunge la scadenţă la sfârşitul lunii.
Dincolo de ţările din prima linie a falimentelor europene, pieţele neglijează, deocamdată, ţările din eşalonul al doilea al falimentului, acolo unde se află în prezent Slovenia.
Grăbiţi să lase în urmă instabilitatea politică din fosta Iugoslavie, slovenii au devenit cetăţeni ai Uniunii Europene în 2004 şi au intrat în zona euro în 2007. Noi pieţe s-au deschis pentru companiile din Slovenia, dobânzile au scăzut şi o avalanşă a finanţărilor externe a stimulat economia.
De la intrarea în UE şi până în 2008, creşterea medie anuală a PIB-lui a fost de 5%, faţă de o medie de 4% înregistrată în perioada 1993 – 2003. Din păcate, reversul monedei euro nu a fost văzut sau a fost ignorat până la declanşarea crizei financiare globale.
Creşterea economică a fost stimulată de avansul fără precedent al datoriei private, care a ajuns să reprezinte peste 130% din PIB la sfârşitul anului trecut. În 2004 gradul de îndatorare a sectorului privat era de circa 75%, conform datelor de la Eurostat.
Între 2004 şi 2007, ponderea datoriei publice în PIB a scăzut până la 23%, de la 27%, dar apoi s-a angajat pe o traiectorie explozivă, pe fondul măsurilor de stimulare fiscală, şi a ajuns la aproape 48%, în 2011. De la adoptarea euro în 2007, datoria publică a Sloveniei a crescut de peste două ori, până la 16,8 miliarde euro. Estimările FMI indicau o datorie publică de 42,3% din PIB, în 2011 şi de 48%, în 2014. Mai mult pe Bursa.ro