Soarele tot străluceşte în curtea „fotovoltaicilor”, cu puţini dinţi
Industria românească a energiei fotovoltaice continuă să se dezvolte în ritm susţinut, chiar dacă subvenţiile investitorilor din domeniu au fost tăiate cu o treime. O spune numărul de autorizaţii de înfiinţare publicate periodic de Agenţia de Reglementare în Energie care se numără cu zecile în fiecare lună.
Astfel, cu doar patru certificate verzi primite pentru fiecare MWh livrat în reţea, în loc de şase, ca până în iulie, firmele încă sunt profitabile. De altfel, o spune chiar preşedintele Asociaţiei Române pentru Energie Fotovoltaică Ciprian Glodeanu. „Investitori sunt în piaţă, continuă proiectele. Rata de rentabilitate e mai mică acum, dar există. Prin prevederile Comisiei Europene, fotovoltaicul are o rată de rentabilitate de 11,6%. Raportul ANRE din martie a arătat că s-a depăşit rata de compensare cu 10%, datele noastre spun că doar cu 2-3%, acesta a fost unul din motivele pentru care s-a diminuat numărul de certificate acordate. Noi am cerut intervenţia Comisiei Europene pentru că suntem de părere că a fost un abuz tăierea a două certificate. Oricum, proiectele merg înainte şi oamenii aşteaptă să vadă ce se mai întâmplă. Au securizat deja terenurile pentru parcuri cu sute de mii de euro, ce ar putea să facă? Să piardă banii aia?”, arată Glodeanu.
Potrivit acestuia, pe lângă scăderea subvenţiei, a mai crescut şi preţul echipamentelor din cauza deciziei UE de a pune taxe antidumping Chinei pe vânzarea de panouri fototovoltaice. Sesizând momentul, şi ceilalţi producători au ridicat preţurile astfel încât 1 MW instalat a ajuns să coste între 1,5 şi 1,7 milioane de euro. Un parc fotovoltaic are o durată medie de funcţionare anuală de 1.200 de ore. Astfel, un parc de 1 MW produce anual 1.200 de MWh.
Această cantitate de energie este preluată în totalitate în sistem, prin lege, iar firma ce operează parcul încasează patru certificate verzi pentru fiecare MWh livrat. La un preţ de circa 50 de euro/ certificat, firma încasează aproximativ 240.000 de euro în fiecare an, pe lângă preţul propriu zis cu care vinde energia. Luând în considerare un contract pe termen lung de livrare de energie cu un preţ al pieţei de 40 de euro/MWh, cât este acum pe bursă, mai avem încă 50.000 de euro anual încasaţi de producător, deci un total de circa 290.000 de mii de euro.
Înainte de reducerea numărului de certificate, o firmă ce opera un parc de 1MW încasa doar din acestea 360.000 de euro anual, pe lângă banii pe care-i lua din vânzarea energie, deci putea să-şi amortizeze investiţia în doar patru ani.
România are 500 de MW instalaţi în fotovoltaic, alţi 900 de MW primind avizul de înfiinţare. Spre comparaţie, există circa 3.000 de MW instalaţi în eolian şi avize pentru 20.000 de MW.
Din iulie, acest an, producătorilor de energie din surse regenerabile li s-au tăiat temporar, până la 31 martie 2017, numărul de certificate verzi pe care îl primeau. Astfel „eolienii” primesc, acum doar un certificat verde, din două anterior, iar „fotovoltaicii” patru certificate verzi, în loc de şase cum era anterior. Toate certificatele verzi neacordate vor fi recuperate după 2018.
Toţi consumatorii de energie din România susţin producţia de energie regenerabilă prin sistemul certificatelor verzi. Contribuţia fiecăruia este înscrisă în factura la curent.
Energia regenerabilă a ajuns, în unele zile cu soare şi vânt, să contribuie cu 30% în total producţie locală iar, odată cu amplasarea a noi şi noi parcuri acest procent va fi din ce în ce mai mare.