„Solidarity Ring”: Va reuși gazul azer să îl înlocuiască pe cel rusesc în zona noastră?
Foarte pe scurt spus, intenția este ca, după ce intră în Europa via conducta TANAP, prin Turcia, gazul azer să fie livrat în cantități mai mari nu doar pentru a alimenta Grecia și Italia (via conducta TAP) ci să meargă mai mult și spre nord, spre Bulgaria, România și apoi Ungaria și Slovacia. Deci nu doar pe “coridorul sudic”, ci și pe așa zisul “coridor vertical” – conductele și interconectările fizice există deja.
La eveniment a fost prezent și președintele azer, Ilham Aliyev. Iată mai jos o parte mai relevantă din discursul său:
“Sunt sigur că ceremonia importantă de astăzi va fi un alt pas în consolidarea cooperării noastre. În iulie anul trecut, Azerbaidjanul și Comisia Europeană au semnat un „Memorandum de înțelegere privind un parteneriat strategic în domeniul energiei”, pe baza căruia intenționăm să ne dublăm aprovizionarea cu gaz pe piața Uniunii Europene până în 2027.
În 2021, am livrat 8 miliarde de metri cubi în Europa. Iar anul acesta, ținta noastră este de 12 miliarde. Aceasta va reprezenta aproape jumătate din exportul nostru total, pe care îl planificăm pentru acest an la nivelul de 24,5 miliarde de metri cubi. Și, bineînțeles, producția și exportul nostru vor crește, pentru că vom crește producția din zăcămintele de gaze existente și, de asemenea, în anii următori ne așteptăm la producția din noi zăcăminte. În prezent, gazul azer este exportat în Georgia, Turcia, Grecia, Bulgaria, Italia și, începând din acest an, în România. Până la sfârșitul acestui an, dacă toate interconectările necesare vor fi puse în funcțiune, intenționăm să începem furnizarea de gaze către Ungaria și Slovacia”.
Grecia a importat, de exemplu, în primele două luni ale anului 2023, gaze azere în valoare de peste un sfert de miliard de euro – peste 360 de milioane de metri cubi, în condițiile în care exporturile azere de gaze au crescut, total, cu 13%, la 4,3 miliarde de metri cubi.
În acest an, Bulgaria va importa, în total, un miliard de metri cubi de gaze azere, cel puțin, odată ce anul trecut a fost finalizat, în sfârșit, gazoductul de 150 km care o leagă de rețeaua din Grecia (IGB, între Komotini și Stara Zagora).
România are și ea un contract de import, tot de un miliard de metri cubi pe an, un fel de “plasă de siguranță”, la care poate apela în caz de nevoie – puțin probabil, pentru că, la scăderea drastică de consum de la noi, producția internă și ce e deja înmagazinat e posibil să ne asigure integral consumul.
Iar acest gaz este ce rămâne după ce trece prin Turcia, importator tradițional de gaze rusești, dar țară care își va crește în acest an importurile de gaze azere cu 19%, până la 20 de miliarde de metri cubi.
Și, dincolo, de ce va ajunge la noi, este plănuită dublarea capacității de transport a conductei TAP, spre Grecia/Italia, până la 20 de miliarde de metri cubi, până în 2027.
Ce se va alege de tradiționala rută rusească?
Toate acestea se întâmplă într-o zonă în care, tradițional, ajungeau până de curând exclusiv gaze rusești, prin noua conductă Turk Stream, care leagă Rusia de Turcia subtraversând Marea Neagră – o rută nouă creată de Gazprm și deschisă în 2020, pentru alimentarea Europei de Sud-Est ocolind Ucraina. După declanșarea războului din Ucraina, cu toate consecințele lui, inclusiv exploziile de la gazoductele Nord Stream, cea mai importantă rută de gaze rusești spre Europa, care au oprit livrările, practic Turk Stream a rămas cea mai imporantă rută de transport de gaz rusesc spre Europa pe conductă. Asta în condițiile unor volume mult mai reduse
Mai jos un grafic al livrărilor aferente lunii februarie 2023 (sură MEKH.hu):
Ruta este încă folosită pentru alimentarea cu gaze rusești mai întâi a Turciei și, apoi pentru tranzit/comerț spre Bulgaria, Serbia, România și Ungaria. În primele două luni ale acestui an, prin această rută au fost transportați doar 17 TWh de gaze, adică aproximativ 1,6 miliarde de metri cubi. Rămâne de văzut cât (și dacă) din volumele transportate pe aici vor fi înlocuite cu gaze azere.