După ce privatizarea Oltchim prin metoda Dan Diaconescu s-a dovedit un eşec, statul trebuie acum să decidă, rapid, asupra sorţii viitoare a combinatului. Nu sunt foarte multe soluţii. De fapt, sunt două şi fiecare dintre ele este prezentată cititorilor ECONOMICA.NET de Ionel Blănculescu, secretar general al Consiliului Consultativ pentru Mediul de Afaceri şi fost ministru în Guvernul Năstase .
Astfel, o soluţie este ca, în cel mai scurt timp, să se reia procesul de privatizare al cărui termen final ar trebui să fie peste 7 luni. În acest timp, Oltchim va intra în administrare specială, ceea ce-i va oferi protecţie împotriva creditorilor, şi în două luni statul ar trebui să anuleze datoriile Oltchim către AVAS şi Electrica. „Anularea datoriilor de 400 de milioane de euro se va face la pachet cu investiţii de 400 de milioane de euro în Oltchim asumate de viiotorul investitor la Oltchim, condiţie care va fi înscrisă în caietul de sarcini. Este o formă de ajutor de stat agreată de Comisia Europeană”, spune Blănculescu. Această operaţiune ar trebui să dureze două luni. Între timp se publică un nou anunţ de privatizare în publicaţiile internaţionale pentru ca un mare grup economic să aibă timp să se pregătească. „Între cinci şi şapte luni are nevoie o companie mare pentru a pregătui o achiziţie într-o ţară străină”, apreciază Blănculescu care acuză Oficiul de Privatizare de o tentativă pripită de vânzare a combinatului vâlcean care a eşuat lamentabil. În aceste luni se va negocia cu respectivul investitor condiţiile de privatizare. În acest caz, acţiunile statului s-a da la un preţ simbolic adevăratul preţ fiind cele 400 de milioane de euro pe care investitorul le-ar investi la Vâlcea şi care presupun plata de impozite şi taxe de zeci de milioane de euro anual.
Potrivit oficialului citat, preluarea Arpechim la pachet cu Oltchim nu este fezabilă pentru că doar 15% din producţia rafinăriei ar folosi efectiv fabricii vâlcene. Mai mult, Oltchim ar trebui să renunţe şi la piroliza de la Arpechim pe care o are în proprietate de doi ani pentru că este mai ieftin să cumperi etilena cu trenul din altă parte. Astfel, proiectul integrat Oltchim-Arpechim atât de mult clamat de Guvern nu ar mai fi fezabil, potrivit lui Blănculescu.
Administrarea specială presupune şi păstrarea centrelor de profit la Oltchim şi suspendarea activităţii la celelalte. Bineînţeles, cu concedierile aferente.
O a doua variantă ar fi insolvenţa pe modelul Hidroelectrica în care un administrator judiciar să capete puteri depline asupra combinatului şi să decidă măsurile de eficientizare. Este o variantă mai puţin probabilă, însă, pentru că Oltchim nu este de calibrul Hidroelectrica care devine profitabilă odată ce se înlătură căpuşele soarta ei atârnând „de-un fir de aţă”.
Ieri, premierul Victor Ponta a anunţat eşecul privatizării Oltchim. Dan Diaconescu, câştigătorul licitaţiei pentru pachetul de 54% deţinut de stat, a fost declarat ca nesolvabil deşi omul de afaceri a afirmat încontinuu că are banii pentru combinat însă condiţiile puse de Guvern sunt mult prea dure.
În varianta de privatizare ce tocmai a eşuat se presupunea ca Diaconescu, susţinut eventual de-un alt investitor potent financiar, să înceapă imediat discuţiile cu OMV pentru preluarea Arpechim. Dan Diaconescu a susţinut tot timpul că vrea să mai facă angajări şi că cei 45 de milioane de euro pe care ar fi urmat să-i dea statului trebuiau să meargă către plata salariilor restante şi asigurarea capitalului de lucru necesar repornirii combinatului.
Activitatea Oltchim este sistată din 22 august. Compania nu mai are curent, gaz, nu şi-a plătit datoriile către furnizori şi are datorii totale de 720 de milioane de euro dintre care 400 de milioane de euro doar către stat. Angajaţii şi-au primit salariile pe iulie. Leafa pe august nu se ştie de unde va veni.