Sotheby’s scoate la vânzare casa fondatorilor Clujana, fostul sediu Gestapo din Bucureşti şi Casa Căsătoriilor din Ploieşti cu 3,53 mil. euro

Proiectată de arhitectul Dimitrie Hârjeu (Herjeu) în stil neoclasic francez, această clădire impresionantă este situată în vecinătatea parcului Cișmigiu, pe bulevardul Mihail Kogălniceanu, iar anul estimat de construcție este 1927.

Casa păstrează plăcuța cu semnătura arhitectului. Înainte de 1944, imobilul cu peste 34 de camere a fost sediu al Gestapo-ului și al Ambasadei Germane. După 1990, a devenit sediul Rofilm – societate de stat de producție cinematografică înfiinţată prin reorganizarea Regiei Autonome „Cinerom”.

Arhitectul Dimitrie Hârjeu (Călugăreni, Neamţ 1869 – 1926) a profesat după 1900, în perioada antebelică, dar şi interbelică, realizând în special reşedinţe în zone din centrul Bucureștiului, atât în stil eclectic cu elemente neoclasice, cât şi în stilul Neoromânesc caracteristic perioadei. Arhitect şef al oraşului Bucureşti (1910-1916), a fost membru al Comitetului de conducere al Societăţii Arhitecţilor Români și a făcut parte din comitetul Revistei ”Arhitectura”. Alături de arhitecţi precum Ion Mincu, Ion D. Berindei, Jean Monda, Horia Creangă, Dimitrie Hârjeu a contribuit la realizarea unor ansambluri rezidenţiale renumite din Parcelarea Ioanid și Parcelarea Filipescu.

Pe lângă curtea exterioară cu o suprafață de 430 mp ce poate găzdui până la 10 autoturisme, imobilul dispune de camere cu suprafețe utile generoase, începând de la 30 mp, 50 mp, 60 mp până la 85 mp utili și spații de depozitare multiple. În anul 2009, au fost demarate lucrările de consolidare/restaurare, oprite însă din motive financiare.

Se remarcă vitraliul de dimensiuni generoase ce înfățișează patru dintre cele șapte arte, transpuse în personajele feminine redate într-o manieră Art Nouveau, reprezentate deasupra simbolurilor pentru arta scrierii (cartea deschisă și pana), arta muzicii (lira-reprezentare din Grecia antică), arta teatrului (cele două măști-comedia și tragedia) și arta picturii (paleta). Soarele, regăsit în patru ipostaze în partea superioară a vitraliului, poate reprezenta un simbol masonic.

Vila cu 30 de camere e scoasă la vânzare cu 1,35 milioane de euro.

„Casa Căsătoriilor” din Ploiești

Una dintre clădirile emblematice ale Ploieștiului, cunoscută de localnici drept „Casa Căsătoriilor”, clădirea cu arhitectură neoromânească a jucat un rol important de-a lungul timpului în istoria urbei, fiind printre altele reședință privată a nu mai puțin de trei primari. Incursiunea în istorie începe cu crearea bulevardului, în 1878, imediat după Războiul de Independență.

Odată finalizată linia de cale ferată București-Ploiești, era nevoie de o arteră principală care să lege centrul orașului de noua Gară de Sud. Bulevardul Independenței s-a trasat și construit în etape, sub coordonarea lui Toma Socolescu, arhitectul șef al orașului, și a primarului vremii, Radu Stanian, care este de altfel și primul proprietar al acestei clădiri, construită în forma sa inițială în jurul anilor 1850.

Fost avocat de succes, om politic de orientare liberală, parlamentar în mai multe mandate și primar ales al Ploieștiului pentru trei mandate, între 1883 și 1896, ultimul dintre ele nefinalizat din cauza bolii, Radu Stanian a fost unul dintre cei mai îndrăgiți edili, fiind pentru multă vreme singurul căruia i s-a ridicat o statuie – în anul 1902, pe Bulevardul Castanilor.

Liberal convins, cu accente radicale, Stanian a fost bun prieten cu Candiano Popescu, inițiatorul mișcării antidinastice din 1870 cunoscută sub numele de “Republica de la Ploiești”. Stanian însuși a fost implicat în pregătirea “revoluției”, reședința sa fiind locul multor întâlniri conspirative și locul de pornire al evenimentelor de la 8 august 1870.

Radu R. Stanian, fiul său, deputat și primar al Ploieștiului (1907-1911), s-a născut și a copilărit în casa de la Bulevard, păstrând-o în familie după moartea tatălui său. După Primul Război Mondial, casa este cumpărată de N. Constantinescu Bordeni, și el viitor primar al Ploieștiului, responsabil de forma actuală a arhitecturii. Proiectul de refacere a fost încredințat arhitectului N.Z. Șmina, ucenic al arhitecților Ion Mincu și Toma Socolescu.

Clădirea se încadrează în tipologia reședințelor burgheze înstărite, urmând stilul locuințelor urbane franceze de tip “hôtel particulier”. Imobilul se află așezat pe o parcelă delimitată de trei străzi și este compus din demisol, parter înălțat, pod și foișor. 

Clădirea a fost naționalizată în anii ’50 și a funcționat între 1955-2008 drept Casă a Căsătoriilor. Astăzi, frumoasa construcție își așteaptă noii proprietari, care să îi redea strălucirea binemeritată în chip de reședință, sediu de firmă sau de birouri, boutique-hotel, restaurant sau clinică medicală.

Cu o suprafață construită de 950 mp, clădirea e scoasă la vânzare cu 985.000 de euro.