Spania poate prezenta alternativa la gazul rusesc – compania Enagás
‘Din cauza poziţiei sale periferice în Europa, Spania s-a văzut obligată să construiască fabrici de regazificare (în cazul gazelor naturale lichefiate, n.r.) şi două gazoducte directe, legate de nordul Africii. Asta a făcut ca Peninsula Iberică să fie un punct potenţial de primire a gazului din orice loc din lume. Dacă am avea o mai bună legătură cu Franţa, am putea transporta acest gaz în restul Europei. Caracterul potenţial trebuie să devină o realitate’, explică el.
Gazoductul din Larrau (sud-vestul Franţei, n.r.) are o capacitate de 5 miliarde de metri cubi pe an, iar al doilea, în construcţie, la Irun (Ţara Bascilor, n.r.), ar putea ajunge să aibă o capacitate de transport de 2 miliarde de metri cubi pe an. Un al treilea proiect aprobat de UE, MidCat, ar presupune transportul a 7,5 miliarde de metri cubi pe an, pe coasta mediteraneană. Cu toate că riscurile tăierii alimentării cu gazele ruseşti a accelerat aceste proiecte, Llardén susţine că ‘nu este vorba de a înlocui gazul Rusiei, ci de a şti că Europa poate primi gaz şi din altă parte, prin Peninsula Iberică. Este complementar altor posibile infrastructuri pe care Europa le poate considera utile’. Într-o perioadă de trei până la patru ani, spune el, aceste infrastructuri pot fi deja funcţionale.
Pentru Spania, succesul acestor proiecte ar însemna noi surse de venituri, prin taxele de transport, astfel că în interiorul ţării, costurile sistemului de alimentare cu energie electrică ar fi mai mici. ‘În aceste clipe, în Spania circulă mai mult gaz decât cere cu adevărat ţara. Circulă către Franţa, Portugalia sau este încărcat la fabricile de regazificare pentru alte destinaţii. Acest tranzit a reprezentat anul trecut 66.000 de gigawaţi pe oră, adică 20% din cererea de la nivel naţional. În primul trimestru al anului, cantitatea a crescut cu 70%’, arată şeful Enagás.
Antonio Llardén susţine că este nevoie de un acord între Portugalia, Franţa şi Spania, mai ales în condiţiile în care până acum, ţări mari precum Franţa sau Germania nu au avut nevoie stringentă pentru deţinerea unei astfel de infrastructuri. ‘Cu amestecul său energetic, Franţa s-a concentrat pe tehnologia nucleară şi are suficient gaz. Germania are un contract de alimentare cu Rusia. Conflictele din Ucraina subliniază faptul că trebuie luate în considerare situaţii neprevăzute şi, din acest punct de vedere, o astfel de conexiune capătă mai multă importanţă’, asigură Llardén.