Spania se confruntă cu un exod al populaţiei imigrante

Consecinţele acestei dinamici sociale pentru Spania – pentru societatea, pentru economia şi chiar politica sa – ar putea fi profunde şi vor fi privite cu îngrijorare de alte ţări. Spania s-ar putea confrunta cu provocarea unui declin al populaţiei pe termen lung mai devreme decât alte state. Mai devreme sau mai târziu însă, multe dintre economiile mari ale Europei se vor afla în aceeaşi situaţie dificilă, susţine publicaţia britanică.

Populaţia Spaniei a crescut de la 40 de milioane în 1999 la peste 47 de milioane în 2010 – una dintre schimbările demografice cele mai pronunţate cu care s-a confruntat o ţară europeană în timpurile moderne. Creşterea s-a datorat aproape în întregime imigranţilor din ţări precum Ecuador, Bolivia, România şi Maroc. Astfel, numărul de străini care trăiesc în Spania a crescut de opt ori în doar un deceniu, în timp ce cota lor din populaţie a crescut de la mai puţin de 2% în 1999 la peste 12% în 2009.

În cele mai multe cazuri, imigranţii au fost făcuţi să se simtă bineveniţi. Nu a existat nicio reacţie xenofobă, nici la nivel politic, nici în viaţa de zi cu zi. Nou-veniţii au adus cu ei mâncarea şi muzica lor, festivaluri şi tradiţii, adăugând pete de culoare unei ţări rămase extraordinar de omogenă pentru o mare parte a istoriei sale recente. De asemenea, imigranţii au transformat economia, oferind o mare parte a forţei de muncă şi o parte din cererea care a alimentat o creştere de zece ani – în cele din urmă dezastruoasă – a preţurilor la imobiliare. Atunci când boom-ul s-a transformat în dezastru, imigranţii din Spania au fost printre cele mai grav afectate categorii sociale.

În prezent, într-o măsură din ce în ce mai mare, aceste comunităţi de imigranţi părăsesc Spania. În 2008, la un an de la începutul crizei, Spania înregistra încă cu 310.000 mai multe sosiri decât plecări. Acest număr a scăzut la doar 13.000 în anul următor înainte de a regresa în 2010. În 2012, au existat cu peste 140.000 mai multe plecări decât sosiri, iar ritmul exodului a luat amploare. Potrivit datelor oferite de Biroul Naţional de Statistică, populaţia de origine străină se ridică în prezent la 6,6 milioane de persoane, în scădere de la peste 7 milioane în urmă cu doar doi ani.

Pe de altă parte, notează Financial Times, nimeni nu ştie cât de mare va fi exodul imigranţilor sau când se va opri. În timp ce unii cred că temerile legate de un exod în masă sunt exagerate, pentru alţii chiar şi cifrele actuale subestimează amploarea schimbării. Potrivit celor mai recente estimări oficiale, din decembrie anul trecut, numărul de locuitori ai Spaniei va scădea cu 2,7 milioane în următorii zece ani, reprezentând peste 5% din populaţie. O mare parte din această scădere va fi cauzată de emigraţie, în condiţiile în care se estimează că aproximativ o jumătate de milion de persoane va părăsi ţara în fiecare an până în 2023.

Analiştii avertizează că plecarea unui număr atât de mare de lucrători, consumatori şi contribuabili va acţiona asemenea unei frâne puternice pentru creşterea economică, în condiţiile în care Spania este într-un proces de recuperare după o recesiune lungă şi dureroasă. Vor exista mai puţine persoane care să plătească datoria publică a ţării şi mai puţini cumpărători pentru casele goale. Pe termen mai lung, plecarea imigranţilor va afecta şi mai mult perspectivele demografice sumbre. În condiţiile în care Spania are unele dintre cele mai mici rate ale natalităţii de pe planetă, populaţia ţării îmbătrâneşte deja mai repede decât cea din cele mai multe ţări europene. Mulţi experţi susţin că Spania – în pofida unui şomaj persistent – va avea nevoie de milioane de noi imigranţi pentru a susţine sistemul de pensii suprasolicitat.

Într-un document publicat anul trecut, cercetătorii de la şcoala de afaceri IESE au susţinut că Spania are nevoie de şi mai multă imigraţie pentru a stabiliza sistemul de pensii al ţării. Dacă tendinţele actuale se menţin, au avertizat aceştia, în mai puţin de patru decenii vor exista doar 1,6 de spanioli aflaţi la vârsta la care pot munci la fiecare pensionar – un raport total nesustenabil.

Vor regreta pensionarii de mâine exodul de imigranţi? Nu toată lumea este convinsă. ‘A existat întotdeauna acest argument că imigranţii care au ajuns (în anii boom-ului) vor plăti pentru pensiile noastre. Este însă un argument greşit’, susţine Carmen Gonzalez Enriquez, o autoritate în domeniul migraţiei de la Real Instituto Elcano, un think-tank din Madrid. ‘Mulţi dintre cei care au venit nu au participat la sistemul de securitate socială sau salariile lor au fost prea mici pentru a face o prea mare diferenţă’, adaugă ea.

Pentru Gonzalez Enríquez, exodul actual face parte dintr-o ajustare normală, care ar putea fi inversată o dată ce Spania revine la o creştere constantă. Ea subliniază că valul iniţial de imigranţi nu a făcut un bine de durată Spaniei, în condiţiile în care abundenţa de forţă de muncă ieftină şi necalificată a contribuit la crearea unei economii axate prea mult pe construcţii şi pe alte activităţi cu valoare adăugată scăzută.

Majoritatea analiştilor sunt de acord că această creştere a populaţiei imigrante din Spania a contribuit la bula creditelor şi la cea imobiliară, care i-au costat scump atât pe imigranţi, cât şi pe spanioli, însă acest aspect nu reduce din îngrijorarea resimţită cu privire la consecinţelor pe termen lung ale unei populaţii în scădere.

Cei mai mulţi dintre cei care întorc azi spatele Spaniei sunt lucrătorii imigranţi care se întorc în ţările lor de origine, însă există şi spanioli care îşi părăsesc ţara pentru a căuta de lucru în economiile puternice din Europa, cum ar fi Marea Britanie, Germania sau Elveţia, dar şi în America de Sud. Plecarea lor a stârnit nelinişte, pe fondul avertismentelor că Spania îşi pierde o parte din cei mai buni profesionişti în favoarea unor ţări străine.

Numeric, expaţii spanioli sunt încă un fenomen relativ minor, explică Carmen Gonzalez Enriquez. Potrivit cercetărilor sale, numărul spaniolilor care trăiesc în străinătate a crescut cu doar 40.000 în perioada ianuarie 2009 – ianuarie 2013, ceea ce reprezintă mai puţin de 0,1% din populaţie. Problema, avertizează Financial Times, este calificarea acestora. De la începutul crizei, universităţile spaniole şi instituţii de cercetare importante au suferit un exod dureros de talente. Sub auspiciile programului de austeritate al guvernului, cheltuielile alocate cercetării a fost reduse cu 40%, iar la zece profesori şi cercetători care pleacă, doar unul este înlocuit.